Pregătesc copilul pentru drum, nu drumul pentru copii. Despre telefoane și școală

telefoane

Mă tot perpelesc de câteva luni ce să fac cu școala fetelor, ce sistem de educație li s-ar potrivi cel mai bine, care dintre variantele alternative este pe bune centrată pe copil, vorbesc cu mame care au copii la Waldorf, Montessori, la stat sau la privat, programă românescă versurs curriculă britanică sau orice altceva internațional, vorbesc cu acești oameni minunați de parcă nu sunt din România și nu au trecut prin școala tradițională cu competiție și critică, dar poate tocmai asta i-a motivat să-și rezolve golurile și să devină mentori, traineri, ghizi pentru copii și susținători ai firescului în viețile celor mici.

Mă gândesc cu groază la ce impact va avea școala asupra copiilor mei și la cât de mult o să le afecteze miezul lor, cu câte straturi de falsitate se vor îmbrăca ca să fie acceptați în anumite grupuri sau ca să nu-și piardă prietenii și cum pot eu să le conțin și să le ghidez, să le ancorez în cine sunt ele, dar să le las să treacă prin experiență, nu să le feresc de toate relele care uneori mă dor mai mult pe mine că-mi arată ceva ce nu am putut să văd la mine.

Cine poate să spună concret care e cea mai bună formă de învățare pentru fiecare copil în parte?

Caut o școală care să înțeleagă că dacă copilul nu e ok emoțional, nu integrează nimic cognitiv. La ce bun că are 80 de probleme ca temă pe vară, dacă atunci când e pus să spună lunile anului în fața clasei, se blochează sub râsetele în cascadă ale colegilor? La ce bun să plătesc opționale de limbi străine și să cânte melodii după ureche, un fel de Liță Chițălău când în trei săptămâni în Grecia au învățat cuvinte uzuale și în greacă și în engleză? Și atunci mă gândesc la world schooling. La ce bun că am făcut două maseterate și acum copilul de 9 ani mă învață să editez video? Și așa mă gândesc la homeschooling, dar știu că nu-l pot duce. Cine poate să spună concret care e cea mai bună formă de învățare pentru copil? Pentru copil în esența lui, nu pentru copii în general? Cine vede unicitatea?

Homeschooling sau unschooling? “Eu sunt rebelă, nu aristocrată”

Veți spune, probabil, că în primul rând, părintele ar trebui să fie atent și conștient. De acord. Dar eu cum să știu ce sistem de învățământ i se potrivește? Acum știu clar că cel de stat clar nu e pentru Măriuca. Ea ar vrea homeschooling…

– … să mă înveți tu ce știi că mie îmi place cum ești tu, vreau și eu să ajung ca tine.

– Da, dar eu ca să ajung așa, am fost la școală mulți ani. Și la multe terapii, îmi zic în gând.

– Păi nu ziceai tu să fiu atentă în clasă că tu nu o să mai știi să-mi explici de prin clasa a V-a?

– Am uitat unele lucruri, e normal.

– Vezi? Atunci ce rost a mai avut să te duci?

– Am reținut ce a fost important pentru mine și mi-a folosit.

– Și eu nu pot să fac la fel, să învăț doar ce mă interesează? Eu vreau doar să scriu povești și să patinez.

– ….

– Și uite, că tu și acum faci întruna cursuri.

– Da, e normal, cât trăim învățăm.

– Da, dar tu faci cursuri pe zoom. Eu de ce nu pot așa?

– Teoretic poți. Practic, mi-e cam frică.

– De ce?

– Că sunt responsabilă pentru educația ta.

– Și ce, pe zoom nu pot să fiu educată? Vrei să-ți spun câte înjurături știu de la școală? Uite, de pe telefon, de pe aplicația asta, nu pot să aud înjurături. Și nici domnu’ nu mă ceartă că nu știu la tablă, nici A nu râde de mine că am greșit și pot să văd informația asta de câte ori vreau, nu să stau așa speriată că nu apuc să scriu definiția în caiet după dictare. Și învăț ce mă interesează pe mine. Și tu nu-ți pierzi timpul pe drum să mă duci, că ai 40 de ani, ești aproape bătrână. Și eu pot să dorm cât vreau și să învăț când doar sunt odihnită. Să știi că și de la desene învăț, ai văzut aia cu forța centrifugă de la mașina de spălat, o știu din Casa Loud.

– Da, dar există un ritm la școală care te face să ții pasul și să vezi că poți mai mult.

– Mai mult, ce?

– Să știi mai multe lucruri despre lumea în care trăiești. Cu cât știi mai multe, cu atât te păcălește lumea mai greu, de exemplu.

– Păi n-ai zis tu că trebuie mai mult să fiu decât să am, să fac, și să știu?

– Stai că amesteci lucrurile.

– Și eu pot să învăț dacă încerc înainte, uite, ca la patine, am mers pe ele, am căzut, am dansat, iar am căzut, m-ai dat la curs și am învățat. Dar la școală nu e așa, totul e pe tablă.

– Și cum ar fi școala ideală pentru tine.

– Cu tine la evenimente, la conferințe, să te ajut să organizezi tu bloggerițele, să facem video-uri, să învăț de pe telefon.

– E, hai!

– Uite câte aplicații am. Am și d-alea de care vrei tu, educative, am și de distracție, că mie nu-mi place doar să muncesc și să fiu serioasă, eu sunt rebelă, nu aristocrată.

Cât de deschisă sunt către tehnologie?

Mi-e frică de faptul că nu-i lăsăm pe copii să folosească tehnologia, în anumite limite, așa cum simt ei instinctiv de teamă că o să le ia mințile sau că vor ajunge în rețele de cyberbulling sau de pronografie infantilă. Mi-e teamă că în loc să-i pregătim pe copii pentru drum, pregătim drumul pentru copii și asta nu e eficient. Eficient este să ne vedem fricile, golurile, să ni le umplem cu noi, nu cu o pseudo protecție pentru copii, care se traduce în restricție până la 14 ani, să le vorbim despre pericolele pe internet, să le punem aplicații de control parental cu limite discutate împreună și acceptate de comun acord prin care să înțeleagă că anumite pericole nu pot ei să le anticipeze și de aceea momentan au nevoie de ghidarea noastră și să fim convinși că nu o să putem să înțelegem potențialul noii generații atâta timp cât nu ne dăm ego-ul la o parte.

Întrebarea e nu cât de târziu să-i dau copilului un gadget, ci cât de pregătit sunt ca părinte să pun limite, să-l las pe copil liber să experimenteze în aceste limite, să conțin ce nu am putut să previn, să fiu deschis către abilitățile pe care tehnologia i le dă, să văd avantajele, să văd ce dezvoltă ele în copil.

telefoane

10 schimbări de când copilul are telefon

O să las aici cu 10 schimbări pe care le văd la Măriuca de când are telefon și de când am vorbit cu ea despre pericolele pe internet și are o aplicație de control parental (să văd pe ce site-uri intră și să aibă limită de timp):

  1. A învățat să editeze video-uri online, cu ajutorul aplicațiilor precum Filmora Go, aplicație prezentă în Huawei AppGallery, magazinul preinstalat pe Huawei Seria Y și în care sunt disponibile peste 770 de aplicații locale și zeci de mii internaționale.
  2. Nu postează conținut pe Tik Tok sau Likee, doar salvează video-urile în telefon, din precauție.
  3. Dacă îi cere vreo aplicație/rețea de socializare/telefon nou: numele sau adresa de mail, preferă să renunțe și nu vrea să mă loghez nici eu cu datele mele. Tot din precauție.
  4. Jocurile de atenție și de îndemânare pe care eu i le luam din lemn sau din materiale senzoriale sunt abandonate prin sertare, în schimb și-a instalat o aplicație cu un pian pe care învață melodii ca Savage Love și trebuie să apese clapele cu o anumită viteză și scorul ei este de 5 ori mai mare ca al meu. Ea ține mereu să-mi arate că există și alte forme de învățare, mai aproape de gusturile ei.
  5. Învață singură unele jocuri. Noua pasiune, de fapt, momentan este o provocare, este șahul, pe care tot printr-o aplicație îl învață singură. Mi se pare că încet încet devine autodidactă și mă întreb dacă nu cumva forma ei de învățare nu e nici homeschooling (oricum eu n-aș face față), ci unschooling și ea să se ducă spre ce o atrage, să cerceteze, să experimenteze, să tragă propriile concluzii și apoi să vorbim până la 2 noaptea despre lună, regi și regine, Alice în Țara Minunilor, flux și reflux ca la final să-mi zică bonne nuit. A învățat să caute aplicații în Petal Search, un nou instrument de search disponibil în AppGallery, care o ajută să navigheze printre un milion de apps. O altă aplicație pentru activitățile ei de învățare este Kahoot și mie mi-a atras atenția când am aflat de o platformă socială pentru povești, cărți și lucrări de refesință, și anume Wattpad.
  6. Îi crește foarte mult stima de sine când poate să mă învețe de unde să descarc emoticoane tematice, cum să editez video, cum să adaug efecte la clipuri sau la poze și multe altele pe care chiar nu le știu și ea vede că pe bune nu le știu și nu mă prefac doar ca să se simtă ea bine.
  7. Face afișe și coveruri în Canva și editeză poze în Snapseed pe care le folosește în proiectele pentru școală sau pentru opționale. Și învață limbi străine cu ajutorul aplicației Mondly din fața telefonului.
  8. A învățat anul trecut despre constelații datorită unei aplicații care îți arăta noaptea ce stele sunt deasupra ei și cum se numesc. Și a învățat mai mult decât sistemul solar pictat la școală. Nu zic că nu a fost bună experiența de la școală, ci că tehnologia poate să vină cu lucruri complementare pe care offline-ul și 2D-ul nu le pot oferi.
  9. A exersat foarte mult public speaking prin video-urile pe care le face și am avut multe contexte de dialog despre ce vrea să transmită, ce utilitate au clipurile ei, pe cine ajută, cât e distracție și cât e confirmare că e bună și că vrea să fie văzută. Vi se par prea profunde discuțiile? Vă zic că ei sunt pregătiți pentru ele. Noi, nu prea. Și sunt pregătiți pentru că încă sunt puri în esența lor. Noi ne-am depărtat cam mult.
  10. A învățat să fie responsabilă, precaută, elitistă, cerne între oamenii care fac video-uri golite de conținut și cei care chiar transmit valori, mai ales valoarea ei de bază, familia.

huawei

Fiecare generație are misiunea ei

Nu vreau să transmit că acum trebuie să le dăm copiilor gadgeturi la liber și că ăsta e viitorul școlii. Nu. Am zis de limite, de protecție, de explicarea pericolelor la nivelul vârstei lor, dar am zis și că trebuie să ținem cont de lumea în care vor trăi, scăldată în tehnologie și să acceptăm că fiecare generație are misiunea ei. Îmi tot vine în minte de când am început să scriu articolul, farsa lui Selly cu accidentul de mașină, prin care a demonstrat, cu ajutorul tehologiei și a unei gândiri proaspete, cât de ușor este să distribui un fake news la nivel național, pe toate posturile de televiziune, fără ca așa-zișii jurnaliști să verifice știrea nu din 3 surse cum am învățat eu la facultate, măcar din una. Asta e noua generație. O generație cu voce, care folosește tehnologia ca să tragă semnale de alarmă și să facă apel la verticalitate, competență și onestitate. Îmi place de mor generația care vine și mă gândesc cum să fac să fiu cât mai mult printre copiii ăștia solari.

Text: Ana Nicolescu

S-ar putea să-ți placă și

9 comentarii

  1. “Face afișe și coveruri în Canva și editeză poze în Snapseed pe care le folosește în proiectele pentru școală sau pentru opționale. Și învață limbi străine cu ajutorul aplicației Mondly din fața telefonului” asta mi se pare wow la vârsta ei. Felicitări!

  2. Buna, foarte interesant articolul, pentru ca impartasesc dilemele legate de cea mai potrivita forma de educatie…
    Sunt curioasa daca ai reusit sa ajungi la o concluzie si care este aceea.
    Multumesc!

    1. Momentan, de anul acesta ne-am orientat către pedagogia Waldorf. O să scriu un articol detaliat imediat ce avem toate răspunsurile că fetele au fost acceptate la acea școală. Este tot de stat, tot pe programă românească, doar că au o altă formă de predare.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *

* Bifați căsuța de selectare GDPR

  • Acest formular îți colectează numele, e-mailul și conținutul, pentru a putea urmări comentariile plasate pe site. Pentru mai multe informații, consultați politica noastră de confidențialitate, unde veți primi mai multe informații despre unde, cum și de ce stocăm datele dvs.