Eu ca mamă
comments 3

Primii 2 ani ai Mariucai. Monologul meu de seara s-a transformat in dialog.

Citeam undeva ca viata nu este suma momentelor in care respiri, ci suma momentelor in care ti se taie respiratia. Pana acum 2 ani, rare au fost ocaziile in care n-am mai putut respira. Insa, de pe 11 aprilie 2011, aproape in fiecare zi uit/nu pot sa respir, pentru cateva secunde, fie de uimire, fie de multumire, fie de fericire, fie de frica, fie de panica, fie de fantasticul celor 2 ani petrecuti impreuna cu Mariuca.

Ieri am constatat, cu lacrimi in ochi, ca Mariuca s-a transformat din bebelus in copil. Lacrimile erau de fericire ca ea este sanatoasa si ca evolueaza atat de frumos. Erau lacrimi de iubire, de implinire, de satisfactie. Singurul lucru la care ma gandeam cu regret era daca nu cumva, in goana cotidiana, am pierdut in astia 2 ani, gesturi, timp, activitati pe care le-am fi putut petrece impreuna si care ne-ar fi apropiat si mai mult, care sa-i fi dat ei si mai multa incredere in ea, care sa-i fi confirmat ca o iubesc neconditionat in orice secunda a zilei si a noptii. Insa mi-am amintit ca e bine sa renunt la perfectionism si sa fiu mama copilului meu asa cum simt, cum pot si cum cred eu ca e cel mai bine, fara targeturi irealiste.

Saptamana trecuta ne-am intors din Belgia, acolo unde, printre multe alte lucruri (pe care o sa le povestesc in curand pe blog), Mariuca mi-a aratat ca pot sa am incredere si curaj sa mergem impreuna oricunde, in orice tara, cu orice mijloc de transport si mi-a parut rau ca nu am fost in mai multe tari, cu ea, pana acum. Mi-a aratat ca se adapteaza foarte usor si ca eu sunt paranoica si ca imi fac griji degeaba (ca poate raceste, ca poate nu doarme bine, ca poate moare de foame etc.), in loc sa traiesc din plin viata cu tot ce ofera ea. Si m-am indragostit de Mariuca si mai mult si ma indragostesc pe zi ce trece, din ce in ce mai mult de ea. La fel ca anul trecut.

Ce s-a intamplat in plus de la aniversarea de anul trecut? Pentru mine multe. Pentru ea, la fel. Pentru noi doua… avem deja momentele noastre girlish, dupa care eu ma topesc, iar ea este mandra. O iau cu mine sambata sau duminica la evenimentele cu mame bloggerite. Am fost pana acum la o campanie foto pentru Dacia Plant (de unde ne-am intors, pentru prima oara pentru ea, cu metroul), am fost la o actiune umanitara, la Talcioc Urban (aici a cazut pe scari, in incercarea de a vedea ce se intampla daca fuge de langa mine si de a vedea daca sunt intr-adevar periculoase scarile – n-a patit nimic, doar s-a speriat si s-a tinut apoi de perete cand a mai incercat sa coboare singura) si am mai fost la lansarea unei colectii de Craciun pentru Chic Victim.

Imi place atat de mult cand avem timpul nostru impreuna, altul decat cel de acasa sau din parc. Imi place sa o iau cu mine sa vada cu ce ma ocup, sa vada lumea mea, oamenii cu care vorbesc. Eu m-am simtit mereu data la o parte de mama, care nu ma lasa sa am acces la lumea adultilor si simteam ca nu merit sau ca nu sunt suficient de buna pentru ca ea sa ma ia cu ea la serviciu sau in vizite. Eu n-as vrea sa simta si Mariuca asta, ador sa-mi impart viata cu ea, sa ii povestesc in fiecare seara secretele mele si ce am mai facut in ziua respectiva. Si imi place sa ii spun tot. Inca o noutate anul acesta, monologul meu de seara s-a transformat intr-un dialog cu fetita mea. Si iarasi imi dau lacrimile de fericire.

Cadoul nostru, al meu si al tatalui ei, de suflet pentru Mariuca, acum la 2 ani, este Ana Iulia, care se va naste in august. Noi zicem ca am luat aceasta decizie pentru ea si speram, din tot sufletul, sa se iubeasca si sa se respecte una pe cealalta si sa se ajute neconditionat. La multi ani Mariuca, tu esti sufletul nostru si, printre multe altele, tu vei ramane mereu primul nostru copil.

Text: Ana Nicolescu

3 Comments

  1. Este emoționant să descoperi ce simte cineva cu o astfel de experiență. Bucurii să le oferi fetelor tale, bucurii să-ți dea și ele.
    Orice altceva va veni pe deasupra – bun, evident! – să fie primit ca un dar de Sus.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *