Inspir și expir
Leave a comment

În țara lui ciocu’ mic și joc de glezne, #ProtestulCopiilor este o invitație la introspecție

Este ora 18.10. Tocmai ce m-am întors din Piață. M-am dus de dimineață, de la 11. Încă nu se adunase prea multă lume și circulația nu era închisă. Fetele mele nu au vrut să meargă la Protestul Copiilor așa că m-am dus singură. Nu am avut nimic la mine. Pe pancartă nu știam ce să aleg din multitudinea de gânduri, de revolte, de neputințe. Steagurile de la 1 decembrie sunt acum rochii la păpuși. Așa că mi-am luat la mine telefonul, un încărcător extern, o sticlă cu apă, o portocală, mănuși, o bluză și o căciulă.

Din metrou simțeam că îmi venea să plâng. Și știam că o voi face imediat ce voi simți vibrația mulțimii din Piață. Am coborât la Victoriei. Când traversam strada spre Antipa, dintr-o mașină, un domn cu lanţ de aur la gât şi creierul gol, vorba cântecului, țipa dintr-o mașină de lux:

Duceți-vă acasă! Lăsați-ne să furăm!

Nu l-a băgat nimeni în seamă, în afară de mine. Nu l-a înjurat nimeni. În afară de mine. Părinții mergeau împreună cu copiii lor să îi învețe să își ceară drepturile într-o țară în care s-au născut și au dreptul să trăiască cu demnitate și respect.

Cineva îmi spunea că una este ce se simte în Piață și alta ce se transmite la unele posturi tv. Azi am văzut cu ochii mei exact acest lucru. O doamnă cunoscută spunea pe post în seara asta că nu înțelege rostul copiilor la proteste. Spunea că ei nu înțeleg ce înseamnă democrația și furtul (?!?!) și că nu vede de ce ar trebui să scrie mesaje de protest cu ură. Dumnezeule mare! În primul rând copiii pot învăța de mici valorile esențiale: corectitudinea, onestitatea, transparența, empatia etc. Cum să nu înțeleagă ce înseamnă furtul? Și mai ales că nu e dezirabil? În al doilea rând, niciun părinte nu venise cu ură și cu atât mai puțin niciun părinte nu își mobiliza copilul din această energie.

Copiii nu sunt învățați să urască, copiii sunt învățați să fie corecți și să își ceară dreptul de a fi respectați.

Protestul copiilor a părut o zi de 1 iunie, dar una cu o miză extrem de importantă. Copiii au scris istorie cu desene pe asfalt, baloane de săpun, trotinete, vuvuzele, steaguri și pancarte. Mi-au dat lacrimile când am văzut mesajele de pe pancarte și normalitatea părinților, speranța și liniștea pe care o doresc pentru copiii lor. “Să vă fie frică, copiii se ridică!” O lecție pentru toți părinții și bunicii amorțiți. Cei mici au cântat imnul României, au dansat, au făcut schimb de baloane, cretă sau steaguri.

Dacă ieri au circulat poze pe Facebook cu Piața Victoriei rămasă curată lună după ce au plecat toți oamenii de la proteste, mi-ar plăcea tare mult ca mâine să vedem poze cu Piața Victoriei rămasă desenată cu cretă colorată de către copii.

Asfaltul era acoperit de inimi tricolore, steaguri, șotroane, pisici, baloane, porumbei.

Peste toate desenele copiii cântau:

În lumea cu povești și flori veți întâlni
Numai copii
Și-o lume a inocenței păstrați-o orice ar fi
Pentru copii

Revenind la valorile pe care le transmitem copiilor noștri, mă gândeam că singura șansă ca țara asta să revină pe linia de plutire este să devenim conștienți, fiecare dintre noi, că cel mai înalt scop al vieții nu este acumularea de bunuri, ci de a face cel mai mare bine.

Nu mai putem trăi sănătos și plin de sens într-o lume motivată de lăcomie, acolo unde se pune pe prim plan doar profitul și nu demnitatea umană.

Este nevoie să schimbăm modelul lumii pentru că altfel, nimeni nu face nimic rău dacă se comportă conform modelului lumii lui. Degeaba se schimbă legi, politicieni, Guverne dacă la nivel individual, fiecare om nu trece la o treaptă superioară, nu se dezvoltă emoțional și spiritual.

Iar pentru a face asta avem nevoie de curaj: de a admite că am funcționat pe un model greșit, de a sta față în față cu emoțiile pe care ni le să eșecul/nerealizarea, de a porni pe drumul de autocunoaștere și de vindecare, de a începe să ne iubim pe noi înșine fără să ne simțim vinovați că o facem sau egoiști și apoi să ne creăm conform celui mai înalt și bun gând al nostru. Când vom fi făcut această schimbare și trezire la nivel individual, abia atunci putem genera schimbarea la nivel macro. Doar că atunci e posibil să nu mai fie nevoie ca noi să generăm în alții vreo schimbare prin proteste.

Text: Ana Nicolescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *