Acum un an, în Ajun de Crăciun, îmi puneam o dorință. Era de fapt ceva ce îmi doream demult și chiar eram pregătită să fac. Prinsesem curaj și trecuse deja mult timp de când cochetam cu ideea. Și ca să fiu sigură că intenția o spun tare și clar, am scris-o pe Facebook. Eram hotărâtă să îmi iau inima în dinți și să fac o operație de reducere a dioptriilor.

Dorința mi s-a îndeplitit după două luni și câteva zile. De pe 10 martie, văd perfect. Este incredibil cât de mult mi s-a ușurat viața. Aceasta este una dintre cele mai mari realizări de anul acesta pentru că a implicat curaj, dorință și încredere. Mulțumesc, dr. Andrei Filip! Mulțumesc, Cristina Cojucar Toma, tu ai fost muza și zâna mea :).

Tot în martie, la câteva zile de la operație, am început să văd clar nu doar oamenii, obiectele, copacii, florile și tot ce mă înconjura, ci am început să văd drumul către mine. Cea mai importantă călătorie din viața mea, aceea către mine a început pe 14 martie, când Oana Stoianovici m-a învitat la O zi de feminitate. Acolo am început să învăț pașii către sufletul meu. Acolo am aflat că sunt înzestrată cu daruri și că dacă stau cu mine în meditație, în spațiul sacru, în rugăciune, dacă îmi fac practicile energetice, dacă îmi pun intenții, dacă îmi dau întâlnire cu mine în fiecare zi, voi descoperi din ce sunt alcătuită. Am început cu respirații și cu meditații de 5 minute. Acum am ajuns ca întâlnirea cu mine să dureze și două ore și să conțină, respirații, mediații, practici energetice, rugăciune, muzică, dans și multe alte practici pe care simt că dacă le-aș dezvălui, le-aș desacraliza. Cel mai de preț lucru pe care l-am aflat este că nu te poți iubi dacă nu te cunoști, oricât de mult ți-ai repeta în oglindă iubește-te așa cum ești. Iar dacă ajungi să cunoști ce comori ascunzi, nu ai cum să nu te iubești și nu ai cum să nu îți dorești cu ardoare să vină mai repede întâlnirea cu tine din ziua următoare.

Am descoperit despre mine că cel mai liniștit loc, cel mai plin de iubire și de echilibru este în mine și că nu depind de oameni, de shopping, de obiceiuri nocive, de cafea sau de țigări, de nopți în cluburi pentru a aduce armonie în viața mea. Am aflat că sunt lumină și iubire și că din acest punct pot trimite lumină și iubire acolo unde simt și cui simt și prin asta sunt puternică și mă simt împlinită. Am căpătat putere și încredere să spun nu și să nu mai stau în relații care mă copleșesc cu energie negativă. Am deprins abilitatea de a nu mă mai pune în poziția de victimă și de a spune clar ce vreau și ce am nevoie, dar și de a accepta că reacția fiecăruia la o anumită decizie de-a mea nu ține de mine, nu mă reprezintă pe mine și nu este din cauza mea. Este dreptul fiecăruia să răspundă cum știe, cum poate sau cum e pregătit.

Un alt lucru important pe care l-am învățat de la Oana a fost că fiecare dintre noi se află într-un proces de transformare energetică, emoțională, spirituală și că este bine să nu grăbim sau să încetinim ritmul celorlalți, ci să îi lăsăm pe ei să ia propriile decizii când sunt gata.

Îți mulțumesc, Oana, că mă înveți atâtea despre drumul către lumile mele și că mă încurajezi să mă recunosc pentru curaj, vulnerabilitate și dorința de a împlini un destin mai mare decât ce pare la prima vedere. Un destin de femeie care se cunoaște și creează din darurile ei unice.

Din dorința de a mă cunoaște cât mai profund, în vacanța de două săptămâni în Grecia, am vrut să rup contactul cu lumea exterioară și nu am luat la mine nici telefon, nici laptop și nici măcar un ceas. A fost atât de eliberator, de împlinitor și am avut atât de multe revelații că aș putea scrie o carte întreagă despre universul care se alfă în mine. A fost atât de liniște în sufletul meu, atât de multă uimire, mult entuziasm, curiozitate și m-am simțit ca un ocean: calmă, liniștită și puternică.

La 3 zile de la întoarcerea din Grecia, total deconectată de la cele lumești, am fost invitată de Cristian Manafu să vorbesc la Social Media for Parents despre drumul meu în blogging și despre evenimentele cu mame bloggeri. M-am simțiti atât de bine vorbind în fața multori oameni, atât de stăpână pe ce spuneam, cuvintele, ideile îmi veneau lin și firesc și cred că asta a avut de-a face cu faptul că începusem drumul de autocunoaștere și intuiam ce pot să transmit pe lângă informații. Au devenit o certitudine experimentând în mijlocul verii siguranța de sine, încrederea și energia pozitivă. Mulțumesc, Cristian pentru cea mai mare oprotunitate profesională de-a mea de anul acesta. Multe drumuri s-au deschis de la acel discurs.

Înainte să plecăm la munte, mi s-a oferit oportunitatea de a participa la Nirvana Yoga, ghidată de Veronica Constantinescu, yoga teacher, life coach, partenera de discuții despre spiritualitate. Am întâlnit-o pe Veronica pentru că aveam nevoie să aflu că nu sunt numai suflet. Bine, știam asta însă uitam să am grijă cu iubire și de corpul meu, pentru că el este casa sufletului meu. Am povestit aici despre întâlnirea mea cu yoga, despre echilibru, flexibilitate, vibrație, respirație, ego, meridiane, chakre, Guru, Nirvana, rugăciune. Mulțumesc, Veronica pentru că m-ai adus mai aproape de esența mea de a fi și că mi-ai arătat că viața este doar despre iubire, în toate manifestările ei pure, luminoase, venite de la Dumnezeu.

Și pentru că abia acum, când rezum aici cele mai importante momente ale anului, îmi dau seama că 2015 a fost despre autocunoaștere, spiritualitate și creștere, la începutul lui decembrie, Oana Stoianovici mi-a propus să urc la următorul nivel (ceea ce m-a flatat, desigur) și m-a invitat la Tainele feminității sacre. Au fost 4 zile de meditație, de conectare cu mine, cu ghizii mei spirituali, de practici pe care nu le povestesc aici pentru că sunt atât de divine încât nu vreau să le profanez. Au fost două weekend-uri pline, de dimineață până seara în care am învățat practici noi, în care s-au întâmplat miracole, în care mi-am văzut inima pe toate părțile în lumini de o intensitate și luminozitate de nedescris. Am practicat diferite tipuri de respirație și am simțit unde sunt acum și ce pot face. Mi-am făcut surori spirituale. Și, mai ales, am învățat să explorez, un nou tărâm, cel al copilului interior. E un nou drum pe care aleg să merg cu multă curiozitate. Mulțumesc, Oana pentru cele 4 zile de dumnezeire.

Cred că voi începe o tradiție. La finalul fiecărui an, voi scrie aici, în jurnalul meu online, intențiile mele pentru următorul an. Și nu mă voi lupta pentru ele, nu mă voi încrâncena într-o luptă demonstrativă ca ele să se îndeplinească. Sigur, nici nu îmi pun intenția și o las să se îndeplinească singură. Însă le voi da Universului și mă voi gândi la ele cu lumină, cu credință, cu bucurie și voi face cu ele ceea ce inima mea îmi spune, voi face așa cum mă ghidează să fac Fecioara Maria. Așadar, scriu intențiile mele (nu chiar pe toate) și m-aș bucura tare mult să le împărtășiți și voi pe ale voastre aici:

• Să termin cartea (roman sau nuvelă, ce o fi să iasă) pe care am început să o scriu acum 3 ani.
• Să am cu Ioana la Parenting PR clienți buni, frumoși, respectuoși și cu bun simț, cu concepte pe sufletul nostru și să găsim un spațiu pentru biroul nostru într-o vilă veche cu parchet antic și fereste mari care se deschid în copaci umbroși.
• Să merg cu fetele și cu Bogdan la vară într-o vilă aflată pe o plajă semi pustie pe malul mării grecești sau a oceanului portughez, cu mult calm, liniște, să pot citi și medita în voie, să mă construiesc castele de nisip cu fetele, să mergem seara la taverne cu caracatiță la grătar și cu vin roșu bun de tot.
• Să găsesc o școală pentru Măriuca (știu că este abia la grupa mijlocie) unde să fie programa românească, dar cu metodă de predare montessori sau waldorf sau orice altceva bazat pe bun simț, respect față de elev, pe aptitudini, talente, pe experimental, nu pe teorie, pe bucurie, entuziasm, pe uimirea de a descoperi lucruri noi și interesante, pe libertatea de a căuta răspunsurile la propriile întrebări.
• Să am un corp sănătos, armonios, să continui principiile unui stil de viață sănătos, să le promovez și să deschid ochii multor oameni. Nu vreau să conving pe nimeni, vreau doar să trezesc. În rest, fiecare se convinge singur doar experimentând.
• Să fac un shooting inspirațional.
• Să încep workshop-uri pe subiecte tabu, împreună cu Gabriela Maalouf și prietenii noștri.
• Să cresc inima casei mele în care să ne bucurăm că suntem împreună, fetele, eu și Bogdan. Să fie un cuib al iubirii și al armoniei.
• Să închid toate ușile din trecut prin care mi se scurge energie și să mi-o canalizez către drumul cel nou pe care l-am început anul acesta.

Ce cer de la 2016? Claritate, iubire, senzualitate, echilibru.

Iar vouă vă mulțumesc că mă citiți și vă aștept aici cu povești, să creștem împreună. Un 2016 așa cum vă doriți.

Cu drag, Ana Nicolescu