Eu ca mamă
comment 1

Ce facem diferit după episodul de bullying al Măriucăi? Rănile după bullying

spectacol-senzorial

Povesteam într-un articol în primăvară cum trece Măriuca printr-o experiență de bullying la grădiniță. Citind comentariile de la articol, ne-am dat seama că mulți copii trec prin astfel de momente în colectivitate, unele mai light, altele mai grave. La vremea respectivă, am vorbit cu doi specialiști pentru a aborda cât se poate de obiectiv situația: cu Dr. Cristina Petrescu-Ghenea, Medic Specialist Psihiatria Copilului și Adolescentului, Psihoterapeut de Familie, Membru al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie, articolul aici și cu Oana Moraru, mentor educațional, articolul aici. Astăzi vă zic dacă s-au cicatrizat sau nu rănile după bullying.

Ce s-a mai întâmplat de atunci?

Pe scurt, conflictul a fost aplanat după ce am vorbit cu doamnele educatoare și cu părinții copiilor. Unele persoane au abordat mai cu tact situația și au rezonat cu rugămintea de a nu căuta vinovați, ci de a găsi contexte să îi apropiem pe copii în afara grădiniței ca să se cunoască și din alte puncte de vedere. Alții au fost mai intruzivi și autoritari și au mers direct la agresori, au arătat cu degetul și au pedepsit. Din păcate nu am putut controla ca întreaga comunicare să fie non-violentă. Însă, cu siguranță, fiecare a avut ceva de învățat din această experiență.

Tu poți să faci orice cu condiția să nu îți faci ție sau celor din jur rău

Nu am fost împăcată cu ideea că eu am rezolvat (doar eu) conflictul din exterior și că nu am știut cum să îi dau putere Măriucăi să rezolve acest conflict (și) pe cont propriu. Sigur, poate e prea mică să facă asta sau poate la nivelul ei a făcut ce a putut să facă. Îmi doresc să o îndrum să anticipeze astfel de situații, să le prevină, să le detensioneze și poate să nu le provoace. Zic despre provocare pentru că fără foc nu iese fum și este posibil ca și ea să fi fost agresor înainte să fie victimă.

Dar cel mai mult îmi doresc să îi ofer acasă iubirea și căldura de care are nevoie ca să vină să îmi povestească orice, oricând, oricum, fără să se simtă judecată, ci doar conținută și apreciată exact pentru cine este ea. La fel îmi doresc să știe că are dreptul să aleagă cu cine și cum se joacă, vorbește, împarte bucuriile și supărările, fără să se simtă obligată sau presată. Mereu îi spun că nimeni nu o poate obliga să facă ceva ce nu îți dorește. Ea poate să facă orice cu condiția să nu își fară rău ei sau celor din jur.

Cum leagă acum prietenii?

În vacanța de vară și-a făcut două prietene doar după ce le-a studiat cu atenție câteva zile și le-a cerut exclusivitate. I-am explicat despre prietenie și că este ok să aibă mai multe prietene într-un grup, dar deocamdată preferă o singură prietenă bună cu care să împartă tot. Dă tot, dar se și așteaptă să primească tot.

În unele interacțiuni cu copiii, în vară, mi s-a părut că ar avea unele accese de supunere față de prietenele ei. Dar apoi am văzut că rolurile se schimbau frecvent și mi-am zis că e cazul să nu mai fiu disperată căci fiecare are de învățat o lecție și dacă eu o protejez mereu, îi iau din putere.

Cum e la școală, într-un nou colectiv?

A început acum o lună clasa pregătitoare și era un pic nesigură. O perioadă a vrut să vorbească doar cu una dintre colege, pe care o știa de la grădiniță și își dorea exclusivitate și de la ea. Iarăși i-am zis treaba cu gașca de prietene și atunci mi-a zis: Mi-e frică să îmi fac prietene noi pentru că mi-e frică să nu mă abandoneze. Eu intuiesc că episodul de bullying de la grădiniță i-a activat rana de abandon pe care oricum frații mai mari o au. Însă Măriuca are o doamnă învățătoare care știe să creeze contexte de colaborare și de cunoaștere între copii.

Eu o cred mâță blândă și ea e un leu feroce. Cum își apără teritoriul?

Am răsuflat ușurată când am văzut că își apără teritoriul și drepturile și nu este așa plăpândă, timidă și speriată cum îmi făceam eu griji. Vedeți cum proiectăm fricile noastre pe copii? Măriuca a contestat un adult nou intrat în viața ei, o autoritate pentru ea, într-un mod în care eu nu aș fi avut curaj să o fac la 6 ani. Și atunci m-am simțit tare bine pentru că am văzut-o puternică și că mi-a acoperit mie setea de a sta vertical în fața valorilor și a principiilor de viață. Triumful ei era triumful meu. Și iarăși vă întreb, vedeți cum respirăm abuziv prin copiii noștri?

Grădiniţe fără bullying – program pilot în Bucureşti

În 2016, sesizările legate de fenomenul bullying în România au crescut cu 25% faţă de anul precedent (conform Asociaţiei Telefonul Copilului). Formele în care s-a manifestat fenomenul bullying au fost: insulte, jigniri, porecle, sarcasm (42,98%), loviri, îmbrânciri (38,58%) şi intimidare, denigrare, insulte cu privire la statutul social (18,44%). Cei reclamaţi ca fiind bullies / agresori au fost, în proporţie de peste 97%, tot copii.

Pentru că bullyingul este un fenomen care lasă urme pe viață, autoritățile și principalii pioni pe nișa de parenting încep să ia măsuri. Asociaţia Părinţilor Isteţi in parteneriat cu Itsy Bitsy FM au pus bazele proiectul “Grădiniţe fără bullying în Sectorul 3, Bucureşti”, finanţat de Primăria Sectorului 3, Bucureşti. Ce bine ar fi ca primăriile tuturor sectoarelor să susțină acest demers.

La nivel internaţional, în programele de prevenire a bullying-ului, copiii învaţă să recunoască din timp ce anume le provoacă emoţii intense şi să îşi controleze reacţiile. Un copil care învaţă de mic să îşi cunoască emoţiile şi să fie empatic va fi cu siguranţă mai puţin predispus la a fi agresor sau victimă la grădiniţă / şcoală sau pe internet si va avea performante mai mari pe orice plan.

Proiectul “Grădinițe fără bullying în Sectorul 3, Bucureşti invită cadrele didactice să realizeze şi să folosească zilnic un EMOMETRU, instrument de cunoastere în grup a emoţiilor. Această practică zilnică la clasă va ajuta la dezvoltarea emoţională a copiilor, dar şi la crearea unui mediu şcolar mai benefic educaţiei.

Copiii voștri ce răni poartă de pe urma experiențelor de bullying și cum abordați situația?

Text: Ana Nicolescu

Foto: Mihai Răitaru

1 Comment

  1. Alina says

    La noi episodul de bullying e mult prea recent si nu-mi sunt clare inca urmele lasate. Dar m-am recunoscut in cei care proiecteaza fricile lor asupra copiilor si cred ca in momentul asta frustrarea mea e mai mare decat a ei, si incerc sa lucrez in primul rand cu mine si cu neputinta mea de a-i da copilului meu mai multa putere. Maria o place foarte mult pe “prietena ei”, fiind in stare de orice pentru prietenia ei;… pare-se ca vor fi si anul viitor, cand incepem scoala, in aceeasi clasa. Provocarea continua!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *