Inspir și expir
Leave a comment

Avem nevoie de pace, pledoaria unei fetițe din Siria

Prin iarnă, am citit, împreună cu fetele, cartea scrisă de Bana Alabed, o copilă ce a pledat pentru pace din mijlocul războiului din Siria. Împreună cu mama și editorul ei, Bana a reușit să aștearnă amintirile sale despre război într-o poveste despre clipele de groază, momentele fericite, strigătele de disperare, moartea prietenei ei cele mai bune, lipsa hranei, bombele care zdruncinau casele și distrugeau vieți, vise, dar nu speranța, curajul și iubirea oamenilor. Bana avea 3 ani când a căzut prima bombă în Alep, orașul în care locuia împreună cu familia ei.

M-au impactat multe la această carte. Pasajele scrise de mama Banei sub formă de scrisoare pentru ea m-au făcut să plâng și să îmi dau seama cât de norocoși suntem că la noi e pace, tot nu reușim să avem o viață tihnită. Am admirat dragostea de familie și faptul că fiecare familie era o comunitate la nivel micro, iar împreună cu alte familii supraviețuiau unor clipe de coșmar. Însă cu greu se dădeau duși de pe pâmântul lor. Am întâlnit iubirea și respectul pentru patria lor și dorința de a și-o apăra și de a aduce lumină și dreptate în tot acest război. Sper ca patria primilor ani din viața ta să-ți fi rămas pentru totdeauna întipărită în minte și în suflet și să înțelegi că, oriunde te-ai afla, prin vene îți curge sângele Siriei și mândria poporului nostru.

În infern nu trebuie niciodată să îți pierzi speranța

Tatăl Banei este avocat, iar mama ei studiază Dreptul la facultate. Sunt o familie din clasa de mijloc, educată. Bana mai are un frate mai mic, iar în timpul războiului, mama ei mai naște un băiat. Este sfâșietor cum femeia descrie condițiile, fricile și responsabilitățile pe care le are ca mamă. Războiul ne furase atâtea că nu puteam, nu voiam să-l las să ne ia și copilașul. Chiar și înțelegând că, din acel moment înainte, avea să existe permanent amenințarea cu moartea, mă gândeam că merita o șansă la viață. Frățiorul tău era o lumină în întuneric. E cea mai simplă ecuație din univers: viața este antidotul morții, la fel cum lumina este antidotul întunericului.

O poveste despre supraviețuire și despre moarte

 În povestirile mamei se împletesc spiritualitatea, intuiția feminină, puterea și determinarea unei mame de a-și proteja copiii, încrederea cu care își lasă destinul în mâinile lui Alah, dar mai ales acceptarea că unele lucruri depind de noi, altele de divinitate. Poate că cel mai mult mi-a plăcut la mama Banei că și-a susținut fiica, o copilă care timp de câțiva ani a scris mesaje de pace pe Twitter:

Please save us now! #Aleppo
#StandUpWithAleppo
Please STOP bombing and end the siege
Please don t steal from us our childhood
We are not armed, why do you kill us?
Hi @hillaryclinton, my name is Bana I m 7 years old girl in Aleppo, can you #StanwithAleppo children please?
I am sick now. The war started again, there is no medicine. Please pray for me dear world. #Aleppo
We are dying
I miss school so much

Perspectiva unui copil asupra unei crize umanitare

Așa cum explică Bana, dacă n-ai trăit niciodată un război, ai putea crede că există un singur fel de bombe. Copila povestește că toți știau ce au de făcut după sunetul bombelor: una scoate un sunet lung și ascuțit, după care urmează o bubuitură. Alta se aude ca un motor, după care vine și bubuitul exploziei. Una face pac-pac-pac până jos. Asta e o bombă cu dispersie, adică o bombă mare cu mai multe bombe înăuntru și atunci când explodează zboară din ea chestii ascuție în toate direcțiile. Bomba cu fosfor nu face niciun pic de zgomot, dar luminează cerul când explodează. Bomba cu clor este cea mai rea. Când auzeau sunetul lor cu toții mergeau într-o cameră fără geamuri sau la subsol unde era întuneric, frig și umezeală. Uneori stăteau acolo fără mâncare zile în șir. Adulți și copii. Când ieșeau, își vedeau prietenii morți sau mutilați.

Cea mai tânără activistă pentru pace din lume

Pentru mesajele de pace, la 7 ani, Bana a fost amențiată cu moartea pe Twitter. Casa Banei a fost bombardată intenționat de guvern, așa cum spune mama ei. Au fost vânați, au scos cartela SIM din telefon ca să nu fie urmăriți, au îmbrăcat-o pe Bana în băiat ca să nu fie recunoscută. Un copil a apărat cauza tuturor copiilor din Alep. Când Bana a împlinit 8 ani, era un copil care a văzut mai mult sânge și mai mulți copii morți decât văd unii adulți într-o viață. Au emigrat în Turcia și Bana continuă să militeze pentru pace, iar mama ei este mândră că fata ei răspândește speranța în lume. O va proteja mereu, dar nu o va reduce niciodată la tăcere pentru că a înțeles că misiunea copilei este să îi ajute pe ceilalți. Când supraviețuiești unui dezastru, începi să vezi lucrurile cu o limpezime care vine din faptul că ai pierdut tot ce aveai – țara, casa, lucrurile. Când ți se ia totul, înțelegi cu adevărat ce ești și care sunt lucrurile importante.

La finalul cărți Bana spune cum îi putem ajuta concret pe sirieni. Cartea este apărută la editura Litera.

Text: Ana Nicolescu

Foto deschidere: Twitter @AlabedBana

Foto articol: Editura Litera

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* Checkbox GDPR is required

*

I agree