Știri
Leave a comment

“Reactionam atunci cand ne lasam prada energiilor psihice si raspundem atunci cand acceptam ceea ce traim.” – psih. Gyorgy Gaspar

Priviri indiscrete atintite spre tine, atunci cand tipetele de disconfort ale copilului acopera pana si anunturile cu reduceri care polueaza fonic atmosfera unui supermarket. Seri de discutii interminabile, in care ai obosit sa mai jonglezi cu enunturi de genul “ai mintit”; “ba nu, nu am mintit” si care sfarsesc prin a-l trimite pe adolescent in camera sa, asigurandu-l ca este pentru ultima oara cand isi mai poate bate joc de tine. Rugaminti nerespectate si intarzieri recurente, din partea unui partener care nu intelege de ce este asa o tragedie daca a uitat sa cumpere detergent de vase sau daca a ajuns acasa dupa ce cina s-a racit de mult. Bunici care nu inteleg de ce te plangi de cresterea copilului in epoca pampers-ului, a masinii de spalat vase sau a comenzilor online.

Sunt doar cateva dintre situatiile pe care orice mama le traieste in zilele noastre si fata de care este sanatos sa aiba cateva strategii inteligent construite. In oricare dintre situatiile de mai sus ne putem imagina cum actionam precum un vulcan gata sa erupa, sub o lava a frustrariilor, dezamagirilor si regretelor. In astfel de momente, ne comportam ca si cum latura noastra animalica a scapat din lesa bunelor maniere, iar nimeni si nimic nu ne poate stinge emotiile si actiunile exacerbate. Sunt acele momente despre care ceilalti, usor, pot spune ca ne-am pierdut mintile sau ca este momentul sa renuntam la psiholog in favoarea unui psihiatru.

Explicatiile si rezolvarea se afla in noi

Dar ce se intampla cu adevarat in astfel de situatii? Care sunt explicatiile care ne pot imblanzi rafalele de vina si rusine? Si, nu in ultimul, rand cum ne putem recapata demnitatea umana? Dr. Dan Siegel a gasit o serie de raspunsuri validate stiintific la toate aceste intrebari. Ceea ce se activeaza in astfel de momente este un mecanism biologic caracteristic fiintei umane. Si anume, creierul emotional (sistemul limbic) preia controlul asupra starii noastre si deoarece partea rationala este momentan dezactivata – haosul pune stapanire asupra universului interior.

Deseori vom citi despre aceste fenomene neuro-psihologice ca fiind reactii amigdaliene (amigdala, centrul fricii si al furiei la nivelul creierului uman) sau efectiv momente in care nu mai gandim, ci doar simtim si actionam. Mai concret, acestea sunt situatiile in care din cauza oboselii si a deficitului de abilitati de auto-reglare emotionala ne folosim doar o parte din creier – partea inferiora (responsabila cu supravietuirea) – pe care dr. Siegel o descrie ca fiind “calea scurta” in bestesellerul de mare succes “Parentaj Sesibil si Inteligent” (Editura Herald, 2013).

Astfel aceste momente de pierdere a starii de bine reprezinta, cu adevarat, dezechilibre interioare in care experientele neprocesate sunt precum “paiele pe foc”.

Cu cat suntem mai bine conectati la noi insine, cu atat mai bine reusim sa facem fata acestor mecanisme (in)constiente.  

De ce avem, cu adevarat, nevoie este sa ne activam vocea interioara care, in accente de auto-compasiune, ne poate ajuta sa ne reconectam la partea rationala a sinelui – realizand astfel ceea ce dr. Siegel numeste integrare verticala a creierului. Este important ca vina si critica sa se dizolve in astfel de situatii, deoarece doar cresc flacara haosului emotional – noi avem nevoie de confort psihologic pentru a fi din nou noi insine. Odata constientizat acest mecanism puterea lui scade, asta ne arata studiile de specialitate, insa exersarea raspunsurilor comportamentale este semnul unei bune sanatati psihologice. Reactionam atunci cand ne lasam prada energiilor psihice si raspundem atunci cand acceptam ceea ce traim si ne folosim mintea pentru a orchestra furtuna interioara – adica invatam sa ne folosim cu adevarat creierului, activand calea lunga (acceptarea emotiei, validarea durerii si ghidarea raspunsului comportamental in functie de valorile noastre de viata). Abia atunci cand procesam situatia emotional si cognitiv (rational) ne putem exprima nevoile si ghida comportamentele in asa fel incat acestea sa fie in armonie cu noi si ceilalti.

Este mai simplu decat ne-am imagina, dar asta nu inseamna ca este si usor. Important este sa ne reamintim ca, in esenta, creierul este un organ social a carui structura poate fi imbunatatita prin efort constient si parctica repetata. La inceput vom avea scapari nenumarate, insa perseverenta este cheia progresului. Si orice mic moment de constientizare a “focului interior” ne poate ajuta sa nu repetam vechiul tipar, ci sa respiram abdominal alegand astfel sa castigam putin timp pentru ca partea rationala a creierului sa poata procesa realitatea.

Deseori le spun mamicilor, pe care le insotesc in procesul de auto-cunoastere si vindecare interioara, ca ceea ce reusim noi sa schimbam este nu doar un succes personal, dar si un mare cadou relational. Un creier integrat (atunci cand partea emotionala si logica/rationala sunt in armonie) duce la un stil de viata echilibrat.

10325662_571439796303264_8546468725080602088_n

Pentru mai multe explicatii si exemple despre cum ne putem salva sanatatea si relatiile, va invit sa fiti alaturi de mine si Otilia Mantelers pe 27 septembrie la una dintre cele mai iluminatoare experiente de viata de pana acum. Atunci dr. Dan Siegel ne va calauzi pe calea cresterii si vindecarii relationale, cu ajutorul sufletului si creierului uman.

Text: Psih. Gyorgy GasparGaspar

specialist in psihoterapia cuplului si a familiei

Tel: 0740 362 681

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *