Inspir și expir, Uncategorized
comments 40

Ce risipim și ce construim? Relația cu banii

Dintr-o ceartă stupidă cu puternic accent pe ego, am ajuns ca în fiecare lună să trecem pe un caiet, pe coloane separate, ce bani cheltuim în casă. O coloană eu, o coloană Tăticul Urban. Facem asta de prin 2015. La ce concluzie am ajuns? Că avem amândoi ego-urile inflamate și că nu vedem contribuția celuilalt. Chiar și dacă sunt puși pe caiet cu explicații, soțul meu mă suspectează că eu păpușesc niște bani în secret și dorm pe ei noaptea 😊 😊 😊.

Un insight extrem de valoros pe care l-am văzut abia după 2 ani este că noi mai doar risipim și că nu construim nimic. Auch! Asta chiar doare.

Mai prin toamnă, mi-am pus pe hârtie valorile mele (observați înclinația mea către caiet, hârtie, jurnal, nu excell sau laptop 😊). Punând valorile alături de cheltuieli, am remarcat că cea mai mare parte din bani se duce pe mâncare. Iar mâncarea și gătitul nu sunt printre valorile mele. Nu suntem gurmanzi, nu suntem nici pretențioși, eu fac alegeri sănătoase, nimic extravangant. Doar multă lipsă de strategie, multă mâncare cumpărată când ne este prea foame, multă impulsivitate în gătit. Nimic gândit pentru a evita risipa de mâncare. Mi-e și rușine să vă zic câtă mâncare aruncăm. De ceva timp, când arunc mâncare mă simt vinovată și față de Dumnezeu, și față de Mama Pământ, și față de oamenii care nu o au pe masă și mor de foame și pe care aș fi putut să îi ajut cu o donație.

Călătoria în exterior și în interior

Mergând mai departe, pe lista de valori se află copiii, autocunoașerea/autodezvoltarea + învățarea continuă și călătoriile. Pe călătorii cheltuim infim. Iarăși nimic extravagant, nimic care să ne pună în contexte noi de învățare (mergem în aceleași locuri de ani de zile), nimic care să îți bucure ochii, sufletul, să îți crească vibrația și zen-ul. Grecia și Comarnic. Atât. Bine, nu zic că nu sunt recunoscătoare pentru astea, Doamne ferește! Sunt extrem de bune pentru odihnă. Doar că nu reprezintă o extravaganță. Așa că anul acesta, așa cum ziceam aici, îmi voi lua fetele și vom merge în excursii la oameni plini de viață, în locuri cu ape turcoaz, cu vinuri bune și mâncare ciudată, cu tot felul de mijloace de transport și vom crește așa în ochii și în sufletul nostru. Atunci voi avea inima plină de zen că voi da banii pe una dintre valorile mele.

Locul meu în casă, locul meu în viața mea

Cât despre autocunoaștere și zen, introspecție și creștere spirituală, mi-am dat seama că în apartamentul nostru de 3 camere, eu nu am un loc doar al meu în care să mă conectez eu cu mine dimineața sau în care să îmi vină sufletul acasă seara după o zi de muncă. Deși iubesc casele și consider că sunt o continuare a noastră, a celor care trăim în ele, apartamentul nostru arată jalnic. Și am permis să ajungă așa pentru că m-am deconectat mult timp de la valorile mele, m-am trădat pe mine însămi, iar cuibul meu a ajuns în paragină. Nu am mai investit nimic în el, nu l-am mai zugrăvit. A ajuns un depozit de haine, de lucruri, de jucării, de emoții, de certuri și împăcări, de frustrări… Am povestit aici. Așa că renunț să mai risipesc banii pe ce nu e pe lista de valori și aleg să construiesc acolo unde unde sufletul meu se simte în pace și în lumină, acolo unde ar trebui să mă încarc și să ofer apoi la rândul meu iubire și conținere. Și mai ales că am citit ieri despre stilul Hygge, sunt hotărâtă pe casă anul ăsta.

Ce cheltuiesc și ce pun de-o parte

În încercarea de a alcătui un buget lunar care să asigure nevoile și să fie aliniat cu valorile familiei, m-am mutat cu lupa pe încasările mele de anul trecut. Și a reieșit că tot ce încasez cheltuiesc, fără a pune de-o parte bani pentru a construi ceva sau pentru a asigura ceva, pentru a călători și renova, pentru asigurări de sănătate sau pentru o pensie privată. How stupid is that? Nu știu ce văl am avut pe ochi până cum. O să încerc să fiu blândă cu mine și să mă iert. Cert este că de acum încolo voi fi foarte atentă cu ce cheltuiesc, cu ce investesc, cu ce pun de-o parte și cu ce donez. Cred că mă voi duce și la un curs financiar. Voi ați fost până acum la vreunul? Îmi puteți recomanda ceva? Mi-a plăcut de Adrian Asoltanie la Social Media for Parents. A fost cineva la cursurile lui?

Banii vin la mine cu ușurință, cu bucurie și cu abundență

Aaaa, și încă ceva. De ceva timp, am o mantră pe care o repet săptămânal: banii vin la mine cu ușurință, cu bucurie și cu abundență. Cu ajutorul Oltei Tudose fac o meditație a banilor prin care îmi revizuiesc atitudinea față de ei. Am trăit mult timp cu anumite preconcepții, nu doar eu, noi, ca popor: banii-s ochiu’ dracului sau nu poți să ceri bani (mulți) dacă faci ceva ce-ți place sau îți iese firesc și natural și foarte ușor. Am fost învățați că munca înseamnă sudoare, că se face cu greu, cu efort și ești răsplătit cu puțin. Fals. Dacă nu curgi cu munca ta, înseamnă că nu faci ce ești menit să faci. Înseamnă că nu ești aliniat cu misiunea ta. Așa că aflați-vă pasiunea, ce faceți bine în mod natural și apoi faceți un business din pasiunea voastră și monetizați-o. Este cel mai scurt și frumos drum spre succes, abundență și viață trăită conștient și aliniat la drumul propriu.

Sunt tare curioasă voi ce experiențe aveți cu banii.

Text: Ana Nicolescu

Foto deschidere: Mihai Răitaru

40 Comments

  1. M-ai nimerit la fix. Si la noi in casa banii mai sunt motiv de certuri si frustrari. SI eu cheltuiam tot ce castigat, asta si pentru ca ne-am facut rate cam mari in ideea in care le terminam mai repede. Si eu, chiar acum cateva zile am aplicat o tehnica despre care am citit la un fel de curs online sa zicem. De la Raluca Loteanu am auzit de o tipa blogerita, Abby, care are multi copii, 5 sau 7 si care are tehnici de economisire.
    Si chiar am mari sperante. De exemplu, sa iti fac mai multe plicuri cu bani si sa pui cate un pic deoparte lunar pentru cheltuili recurente, de ex: pt RCA, rovigneta, asigurare la casa, impozite, etc, servicii care au un termen lung sau chiar deloc…. nu strangi toti banii intr-un loc si apoi intri in ei la prima nevoie. E bine sa ii strângi cu dedicatie. Astfel cu 300 de lei , daca ii impart bine, in 6 luni pot plati si RCA si taxe, fara sa fie un efort financiar mare in acea luna. Speer sa reusesc. Totul e sa uit de banii stransi si sa nu intru in ei. Si nu intru pentru prostii, dar repet, s-a intamplat luna asta sa fim si pe 0 după sarbatori si a trebuit sa intru in banii stransi pentru orice altceva. Te tin la curent cu tehnica daca merge

      • Te anunț cum va funcționa pentru mine mantra ta, că de azi intră pe lista de rutine. Mai ales că mai am un pic și mă întorc oficial, part-time, în câmpul muncii ;).

  2. nu am fost la cursurile lui Adrian, însă și mie mi-a plăcut de el. Și da, și la noi în familie sunt discuții pe tema banilor. By the way, îmi place mantra ta: banii vin la mine cu ușurință, cu bucurie și cu abundență.

  3. aaaaa…de la Adrian mi-a rămas întrebarea: Câte ore trebuie să-l trimit pe Schmitzy de acasă, la muncă, pentru a-mi cumpăra cutare lucru?! De cele mai multe ori răspunsul mi-a tăiat poftele, și asta fără a-mi lăsa vreun gust amar.

  4. Doamne Ana, fix pe considerentele astea am pornit eu minimalismul meu. Tare aș vrea și eu să scap de toate lucrurile care-mi prisosesc și de metehne și să investesc doar în ce e nevoie cu adevărat. Și pe mine mă sleiesc de puteri discuțiile despre bani dar ufff, la mine e foarte, foarte mult de lucru pentru că nu sunt organizată de nicio culoare.

    De Asoltanie mi-a plăcut și mie mult și chiar aș merge la un curs de-al lui.

    Mantra ta mi-a adus aminte de Niculina Gheoghiță, aproape că uitasem.

    • Ana Nicolescu says

      Păi hai să facem un grup să mergem la Asoltanie. Nu știu cine e Niculina Gheorghiță. O caut acum să mă lămuresc.

  5. Andreea says

    arunca eventual un ochi si pe blogul economisim.info, pe mine m-a ajutat sa ma organizez mai bine 🙂

  6. Si la noi in familie este fix acelasi lucru, cu amendamentul ca anul trecut s-au dus ceva bani pe educatia copiilor. Dar visam de ceva vreme sa ne luam o casa pe pamant, lucru care nu ar fi imposibil avand in vedere veniturile noastre si cu toate astea nu punem un ban la saltea. Orice chestie neprevazuta ne prinde-n fundul gol, pentru ca suntem incapabili sa economisim si am avea de unde. Totul se desfasoara sub impulsul momentului, chiar daca cumpar de la reduceri (haine), cumpar multe si aiurea, iar cand avem un ban in plus..ne bucuram ca avem mai multi bani de dat pe prostii, nu ca putem sa economisim. Daca gasesti vreo solutie de rescris creiere, let me know. Tare as vrea sa-mi beau cafeaua in gradina mea!

    • Ana Nicolescu says

      Da, hai că mă interesez de cursuri de upgradat softuri și mergem împreună. Cred că adunăm o gașcă frumușică.

  7. Cred ca in fiecare familie sunt momente cand ai impresia ca se risipeste mai mult de cat se construieste. Si, din pacate, nu-i vorba doar despre bani.

    Noi suntem 2 finantisti in familie, ne sincronizam destul de bine la capitolul venituri vs. cheltuieli vs. investitii. Inca de la inceput, ne-am stabilit clar prioritatile,in functie de situatia din familia noastra (2 adulti + un copil). La capitolul investitii, pe primul loc am pus educatia si sanatatea (scoala, asigurari de pensii/ de studii/ medicale). Am lasat pe plan secund casa, nu stiu daca nu era indicat sa ne mobilizam mai repede (a fost subiect de discutii intre noi)… am reusit, pana la urma, sa renovam in 2017.

    Nu mi-am pus problema cat cheltuim pe mancare si alte chestii curente, poate ca ar ajuta sa tinem evidenta insa, pe de alta parte, in cazul nostru (amandoi lucram in corporatii, iar programul de lucru ne afecteaza destul de mult), “compromisul”asumat este sa sa castigam timp pt noi, ca familie chiar daca asta inseamna uneori cheltuieli mai mari.

    La capitolul vacante am incercat sa profitam de oportunitati atunci cand s-au ivit (oferte/ reduceri/ invitatii de la prieteni); se putea mai mult… insa nu-i timpul pierdut. Iar in ceea ce priveste “rasfatul” personal, de anul trecut am decis sa investesc (bani dar si rabdare/ perseverenta) in forma mea fizica (si implicit, in sanatate).

    • Ana Nicolescu says

      Super, e un model care funcționează pentru unii. La noi e diferit, suntem amândoi antreprenori, așa că veniturile fluctuează :). Cât despre răsfățul personal, mi se pare esențial pentru că așa ne încărcăm și avem apoi de unde da.

  8. Eu cred ca deja ai facut primul si cel mai important pas, acela de a recunoaste (public chiar) toate aceste aspecte ale vietii tale.
    Te poti inspira si de pe blogul economisim.info si dee pe blogurile unde gasesti meniuri saptamanale (Mihaela Damaceanu – blogdefamilie avea cateva idei foarte bune).
    Eu m am invatat dintotdeauna sa traiesc cu putin si chiar si acum, cand parca nu mai avem asa grija banilor,tot nu ma intind si daca am alimentele de baza in casa pot supravietui o saptamana cu copiii fara sa cheltui mai mult de 100 de lei. imi place sa fiu inventiva, sa reconvertesc resturile demancare, sa fac dinele un meniu nou cu care sa surprind familia la micul dejun sau la cina. sigur gasesti si retete. si stii ce e culmea? ca se gatesc mult mai usor si mai repede astfel de improvizatii.
    Eu iti doresc succes!

    • Ana Nicolescu says

      Da, am în vedere să fac plan alimentar pe săptămână. Gătitul nu e punctul meu forte, așa că mă voi inspira și de la cei propuși de tine. Mulțumesc 🙂

  9. Wow! Cat de mult m-am regasit in articolul tau! Eu ma lupt de vreo 10 ani, de când am realizat ca am o problema majora legata de cheltuieli inutile. Am facut pasi importanti in aceasta directie, dar mai mult pe intelegere si constientizare decat pe actiune. In schimb sotul meu este un geniu innascut in privinta disciplinei in gestionarea banilor, fara sa fie zgarcit. Tocmai mi-ai dat ideea sa scriu un articol despre cum procedeaza el si cum reuseste sa aiba mereu bani pusi deoparte (si, prin extindere, reusim si noi ca familie acest lucru) chiar si atunci când am avut venituri mai mici decat acum. Pana vinerea viitoare promit sa il termin si sa pun articolul pe grup. Multumesc! 🙂

  10. La fix! si eu la fel! Un plan asemanator am si eu, dar fara treaba cu casa. Abia am acoperit un credit facut pentru renovare si momentan, oricum ar fi casa, nu mai investesc in ea nimic. Am nevoie de o perioada fara datorii si imi propun sa enonomisesc

  11. Pe mine m-a ajutat mult blogul Frugalwoods(al unor americani).I-am descoperit acum vreo 3 ani si citindu-i am facut lumina in finantele noastre:)))Suntem in stadiul in care economisim lunar 30%din venituri (suntem 2 adulti si un copil de 10 ani).Si asta fara sa renuntam la cele 2 concedii anuale (in afara tarii) si la un ritm firesc de viata(iesiri in we cu prietenii,activitatile extra-scolare ale copilului,etc).

    • Ana Nicolescu says

      O să mă uit și eu pe site. Sunt puțin sceptică pentru că ce se potrivește în cultura americană nu se potrivește și la noi. Dar rămân deschisă și voi citi blogul recomandat de tine. Mulțumesc mult!

  12. M-ai pus pe ganduri… si cred ca un curs financiar ar ajuta. Dincolo de mantra, care mi se pare geniala 🙂

    • Ana Nicolescu says

      Da, hai să ne unim într-un grup și să mergem la un curs de educație financiară.

  13. Buna, Ana!
    Cea mai revelatoare experienta referitoare la BANI am avut-o la “Money&Me” in 2014, conferinta lui Paul Martinelli care face parte din echipa John Maxwell Team, unde am inteles ca BANII sunt EMOTII, deci ENERGIE. Aceasta a venit dupa ce in 2007 am citit “Tata Bogat, Tata Sarac” si spre bucuria mea am realizat ca unele lucruri le faceam sau facusem deja 🙂 Cred ca aportul major in acest sens a fost faptul ca am lucrat pentru compania tatalui meu inca din clasa a Xa si am primit ceea ce din scoala nu primesti – educatie financiara. Educatia economica o am din Liceu (Economic 1) si Facultate (REI).
    Apoi, pentru ca am o relatie buna cu banii si imi place sa le tin flacara aprinsa, am invatat multe citind, actionand, testand, gresind, castigand, multiplicand, etc.
    Surse care m-au ajutat pe mine sunt: investopedia.com, Tony Robbins – De neclintit, cartea cu principii simple si de baza – Cel mai bogat om din Babilon, etc. Il recomand cu mare placere pe Eusebiu Burcas ca fiind unul de la care poti afla multe. Mie mi se pare cel mai bun si pentru ca face ceea ce spune, nu doar “predica” despre ce fac altii…
    Altfel, cand doresti sa discutam despre asigurari de sanatate, viata si/sau pensii, m-as bucura sa fiu eu cea care va ajuta in acest sens. Asa mi-am propus eu sa-mi aduc contributia in siguranta viitorului copiilor, prin protejarea parintilor lor.

  14. Andreea says

    Si noi cheltuiam tot ce castigam si la sfarsit de luna ne intrebam pe ce. A gasit sotul meu o carte, Cel mai bogat om din Babilon, unde e sugerata urmatoare impartire a banilor: 70% de cheltuit, 20% de economisit si 10% de investit. De cand ne tinem de sistemul acesta am reusit sa inchidem un credit maricel si sa fim mult mai cumpatati.

    • Ana Nicolescu says

      Pentru că nu simt că formăm o echipă, nu privim în aceeși direcție 🙂

  15. of, un subiect atat de spinos si pentru mine…e un subiect care ma preocupa in ultimul timp asa ca te astept, cand poti, sa ne impartasesti si alte experiente legate de acest capitol 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *