Inspir și expir
comments 4

Cum pot să am relații cu oamenii, fără să mă pierd pe mine?

De-a lungul vieții, de fiecare dată când am luat o decizie grea, nouă sau altfel decât luasem până atunci, familia și prietenii apropiați și-au manifestat neîncrederea că voi reuși sau că voi putea duce acea decizie. Mi-am dat seama de asta din nou, la acest început de an, când pare că sunt singură în ceea ce doresc să fac de acum încolo cu viața mea. Cei mai dragi oameni mie, cei pe care i-am admirat toată viața îmi zic că nu voi putea trăi așa, că e o mare greșeală, că distrug totul. Cu toate că văd că ceea ce spun sunt de fapt fricile și neîmplinirile lor, fiecare copil, oricât de adult ar fi, tot își dorește ca părinții lui să îi spună: Te susțin în orice decizie ai lua. Sunt alături de tine și te încurajez să mergi pe drumul care te aduce cel mai aproape de misiunea ta. Voi fi aici cu o vorbă bună, cu o mângâiere, cu orice ajutor îmi ceri și îți pot oferi.

Acum îmi dau seama că până acum am iubit din dependență și din frică, din a da ceva ca și tu să îmi dai acel ceva și să se creeze între noi o legătură de dependență care ne face mult rău pentru că am fost pe rând, când unul, când altul, victima și călăul. Acum am o nouă viziune asupra iubirii. Mă iubesc pe mine și din surplusul iubirii mele interioare dau înapoi Universului pentru ca de acolo să ia oricine are nevoie. Nu mai creez dependență, nu mai cresc în vanitatea de a părea grozavă pentru ceea ce ofer cuiva targetat. Fac un bine cuiva care are nevoie de bine, fără ca eu să știu cui am făcut bine. Dar voi ști că am făcut un bine și sufletul meu va vibra.

Ce îmi doresc să învețe copiii de la mine

Devine foarte important ca eu să trăiesc aliniată la adevărul meu, pe care până acum nu l-am văzut. Odată ce sunt aliniată la adevăr, nu mai pot să mă trădez pe mine însămi, mai ales pentru a nu-i trăda pe ceilalți. Asta îmi doresc să învețe Măriuca și Julie de la mine: respectul de sine, autenticitatea, onestitatea. Chiar dacă acum e dificil pentru ele de înțeles.

Dincolo de durere sunt bucuria de a trăi autentic libertatea și curajul de a iubi fără teamă

Acum, după mulți ani de neiubire de sine și de trădare, simt că sunt toată o rană deschisă. Doare oricunde m-aș atinge. Doar că acum nu mai fug de durere. O invit în meditații în inima mea, stau cu ea, respir cu ea, stau în ceața aceea neagră care mă face să plâng noaptea, mult, mocnit. Și după ce am stat cu ea, o întreb ce mesaj îmi aduce. După mai multe nopți, acceptată, integrată și respirată profund, nu mai apare. Emoțiile mele mă lasă să dorm o noapte cap-coadă ca să îmi refac puterile și să mă întâlnesc cu frica: albă, opacă, asemenea cerului când stă să ningă. O simt în plexul solar. E ascuțită. Îți mulțumesc că ai venit! Ia un loc. Am eu grijă de tine. Ce dar îmi aduci? Și-mi aduce mesajul să o iau oră cu oră, zi cu zi, să nu mă hazardez în ce va fi peste 4-5 ani. Cu siguranță vor veni la întâlnire și tristețea, și furia… Le aștept. Nu mai mi-e frică de ele, știu că mă ajută să merg mai departe. Și dincolo de durere sunt bucuria de a trăi autentic libertatea și curajul de a iubi fără teamă. Așa mi-a vorbit inima mea.

Cum pot să am relații cu oameni, fără să mă pierd pe mine?

Un singur gând am la final de weekend: să dăruiesc ce am eu mai bun de dat pentru binele cel mai înalt al tuturor, în acord cu bucuria sufletului meu. Mă rog să cresc în capacitatea mea de a atinge oamenii cu iubire. Iar întrebarea pe care am găsit-o în jurnalul meu de la Copilul Interior este: Cum pot să am relații cu oamenii, fără să mă pierd pe mine?

În multe dintre meditațiile mele îmi apare pana de păun, care conform dicționarelor de simbolistică înseamnă reînnoire, nemurire, reînviere. Vă povestesc mai multe despre penele care pentru mine înseamnă trecerea la un alt nivel de conștiință, de spiritualitate și de asumare, într-un alt articol, mai spre primăvară.

Text: Ana Nicolescu

Foto; Cristina Nichituș

4 Comments

  1. Schmitza says

    Ce-mi place drumul conştiinței tale şi ce ma bucur că le drumul descoperirii sinelui meu divin am sentimentul de apartenență la acel ceva care trece de limitarea corpului şi minții mele de acum. Te îmbrățişez cu iubire dragă Ana.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *