Inspir și expir, Știri
Leave a comment

Run Forest, run!

Broboane fierbinti de transpiratie mi se scrug pe fruntea incinsa. Tamplele imi zvacnesc si imi simt pulsul in ochi. Inima nu mai vrea la locul ei si bate cu 100 km pe ora. Nu mai imi simt picioarele. Ele alearga din inertie. Incerc sa-mi dozez respriratia, dar nu ma asculta. Plamanii vor mult mult aer curat, rece, proaspat. Le dau aer cald, cu ceva noxe. Incerc sa ma conectez cu mine si sa-mi corelez respiratia cu Mama Pamant. E mai bine.

Mi se face sete. As bea un butoi cu apa minerala si m-as baga intr-o piscina cu apa rece sloi sa plutesc asa, in nestire. Ma uit in zare. Piata Victoriei e inca departe. Nu sunt nici la jumatatea cursei. Pe langa mine, trec, ca niste caprioare, copii de gimnaziu. Imi aduc aminte ca la scoala nu eram buna la proba de rezistenta de la sport si ca odata am zis ca daca mestec un Mentosan in timpul alergarii, voi respira mult mai eficient. Gresit total, desigur.

Rezist eroic de la Piata Charlles des Gaule cu trecere pe la Arcul de Triumf, intoarcere spre Aviatorilor pe la Piata Victoriei, pana in dreptul statuii Aviatorilor. Iarasi ma uit in zare si imi pare mult de alergat pana la punctul de plecare. Simt ca mi se blocheaza picioarele. Ma gandesc ca mai am mai putin de jumatate din traseu. Insa nu e motivant. Apoi ma gandesc ca alerg pentru femeile care au invins cancerul. Este motivant. Nu ma opresc din alergat.

Ma gandesc ca suntem un popor sedentar, ca nu avem sportul in sange, ca punem miscarea pe ultimele locuri, asta daca o luam in calcul. La maratonul Happy Run, organizat de Fundatia Renasterea, s-au strans in jur de 500 de oameni, duminica, 7 iunie, la Bucuresti. La acelasi maraton, in Italia, s-au strans 65 000 de oameni. No comment! Sigur, sunt de luat in calcul multe impedimente, dar daca vrei sa faci miscare, o poti face.

10177292_904474362924842_4906605871163179166_n

Cand am ajuns inapoi in punctul de plecare, setata ca am terminat cursa, surpriza!, mai era inca un kilometru. Pfff, m-am orpit sa-mi leg siretul. Asfaltul ma lovea cu aer fiebinte peste fata, ca un foehn, muschii picioarelor erau contractati. Am mers ca sa nu abandonez cursa. Apoi am inceput sa alerg cu pasi de furnica. Intrandurile laterale in parc erau tare tentante, insa am zis sa nu trisez. Pe langa mine treceau alergand mai repede doamne cu parul alb, un baiat cu o proteza elastica la genunchi, un barbat obez.

Am terminat cursa cu greu. Am dormit 3 ore la pranz, iar a doua zi parca eram batuta cu ciocanul de snitele. Mi-am dat seama ca ce alerg eu zilnic dimineata in jurul blocului, e o nimica toata, daca sunt 2 km, nu mai mult. O sa-mi instalez functia de Road Runner pe telefon. Insa azi, am marit traseul, noroc ca s-a deschis parcul la Moghioros. Am facut si yoga si qi walking pe iarba proaspat cosita si m-am energizat atat de bine incat pot functiona din nou. Daca vreti sa alergam impreuna, dimineata dupa ce lasam copiii la gradinita, ma gasiti in parcul Moghioros, aproape in fiecare zi, in jurul orei 9. Haideti sa facem un grup de sanatate! Pentru ca meritam sa ne iubim si sa ne respectam corpul si sufletul. Va astept!

Text: Ana Nicolescu

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *