Uncategorized
Leave a comment

“Schimbarea vine prin dragoste, nu prin pedepse, amenintari si recompense”, Alfie Kohn

Inainte de a citi articolul despre conferinta lui Alfie Kohn, acorda-ti un moment pentru a gasi un raspuns la intrebarea: Cum ai vrea sa fie copilul tau? Gandeste-te la un raspuns care sa reflecte dorintele tale pe termen lung. Exista un singur cuvant care sa redea dorinta ta si care este acela? Fericit, increzator, responsabil, empatic, implinit, grozav, liber, entuziast, neinfricat? Indiferent de varsta copiilor nostri sau de tara in care traim aceste raspunsuri reflecta o vizune idealista comuna.

Cati dintre voi isi doresc un copil care sa puna sub semnul intrebarii si care sa treaca prin filtrul propiei gandiri informatiile primite? Vrem ca ei sa aiba puterea de a spune nu intr-un mod respectuos sau vrem sa faca ceea ce li se cere fara a contesta motivele si necesitatea? Cu ce bagaj de cunostinte ii inarmam prin atitudinea noastra fata de ei si ce exemplu le oferim prin aceasta?

Este desigur mult mai usor sa nu ne punem aceste intrebari si sa luam de bune metodele traditionale de parenting, dar este aceasta abordare in interesul copiilor nostri pe termen lung? Cu siguranta nu, spunea vehement Alfie Kohn la inceputul celei de-a doua conferinte de parenting sustinute in Romania. Nu am solutii si raspunsuri specifice, continua Alfie, nu exista un ghid cu pasi clari pe care trebuie sa ii urmezi.

Vorbele lui imi ascut parca ochii mintii si ma emotioneaza. Cum ar fi sa existe un ghid universal pentru a creste un copil? Ar exista oare si un ghid universal pentru a fi copil? Ma intreb amuzata care s-ar vinde mai bine. Cum ar fi insa posibil? Nu schimbi un bec, nu iti instalezi un program pe calculator in care ti se dicteaza pas cu pas ce trebuie sa faci asa cum se intampla intr-un tutorial. Nu esti atentionat de un mesaj instantaneu cand sari peste o etapa sau cand gresesti. Nu ai senzori de parcare care sa te indrume sa nu provoci daune. Nu ti se spune de la inceput ca programul nu este compatibil cu sistemul tau de operare, fie el si Windows 8.1.

De fapt, nimeni nu iti poate spune ce trebuie sa faci ca sa fii un parinte bun pentru copilul tau, nimeni in afara de copilul tau. Cu toate acestea, exista sute de carti care expun contrariul, sustinand eficienta educatiei traditionale: Parents in charge, ‘Cause I’m the Mommy – that’s why, The Answer is No, Guilt-Free Parenting etc. Ba mai mult, unele sunt chiar un ghid rapid, pentru cei care nu isi gasesc niciodata timp pentru ceea ce conteaza cu adevarat. Doar zece pasi pe care trebuie sa ii urmezi ca parinte. Zece pasi si copilul face ceea ce tu vrei sa faca. Zece pasi care iti transforma copilul dintr-o fiinta care cugeta in una care executa. Zece pasi care se limiteaza la cum sa iti faci copilul sa se poarte frumos, nu si la cum se simte acesta sau cum ajunge sa il priveasca pe cel care i-a impus “comportamentul adecvat”.

Sala de la Crowne Plaza gazduieste mai bine de 400 de oameni, toti au venit sa il asculte pe Alfie Kohn, omul care a strabatut mai bine de 7000 de kilometri pentru a incerca sa schimbe mentalitatea parintilor si profesorilor cu privire la educatia copiilor. In multe momente am impresia ca sunt mai degraba la stand-up comedy decat la o conferinta de parenting. Caracterul jovial al oratorului nu diminueaza insa puterea mesajului. Ca parinti, trebuie sa trecem dincolo de dorinta noastra de a-i face pe copii sa faca ce vrem, dincolo de convingerea ca vom fi considerati prea permisivi de catre cei din jur.

Da, este greu, a spus oare cineva ca a fi parinte este usor? Nu exista cursuri de formare pentru ”meseria” de parinte, insa trebuie sa primeze intotdeauna nevoile copiilor nostri, iar aceste nevoi orbiteaza in jurul iubirii neconditionate. De multe ori ne conditionam iubirea fara sa ne dam seama. De fiecare data cand le spunem copiilor nostri ca sunt copii buni pentru ca sunt docili, ascultatori si nu sunt “a pain in the ass”, ca sa il citez pe Alfie, ne conditionam iubirea. Copilul intelege ca parintii il iubesc pentru ca face exact ce i se cere fara a contesta, fara a pune intrebari. Te iubesc pentru ca nu imi dai batai de cap.  Este acesta mesajul pe care vrem sa il transmitem?

Afirmam adesea ca ne iubim copiii neconditionat, dar se simt ei oare iubiti neconditionat cand ii indepartam printr-un “time-out” atunci cand au mai mare nevoie de noi? Cati dintre voi nu v-ati fortat copiii sa isi ceara scuze pentru ceva ce au facut? Eu cu siguranta am facut-o. Nu m-am gandit niciodata ca aceasta constrangere nu trezeste brusc pareri de rau si sentimente de vinovatie, ci il invata sa spuna lucruri pe care nu le crede, il invata ca sinceritatea este irelevanta, il invata sa minta pentru ca in acel moment este mai important sa spuna ca ii pare rau, decat sa simta asta. Nu am reflectat impreuna la ce s-a intamplat, i-am impus sa isi ceara scuze pentru ca eu, parintele, am decis ca asa trebuie, coercitiv, pentru ca eu sunt mama si eu stiu mai bine. Cati dintre voi ii trimiteti in camera lor cand gresesc? “Time-out, du-te in camera ta si gandeste-te bine la ce ai facut!” Izolare fortata, fara ca el (copilul) sa aibe dreptul la “judecata” sau “apel”, un “time-out” de la dragostea noastra pe care o numim apoi neconditionata. Este tulburator sa constati ca desi ne dorim copii neinfricati, curajosi, sadim in ei frica de abandon si le subminam increderea. Am cazut astfel in capcana regulilor propuse de educatia traditionala, dar cum putem face altfel?

Alfie Kohn ne propune o schimbare de la “a-i face pe copii sa faca ce vrem”, de la “controlul  prin pedepse si recompese”, de la o disciplinare bazata pe putere, la una bazata pe dragoste si colaborare care sa aiba in prim-plan nevoile copiilor si gasirea de solutii impreuna, o schimbare care trece dincolo de comportamentul adecvat, de “obedienta imediata”, focalizandu-se pe obiectivele pe termen lung, pe relatia copil-parinte si pe reafirmarea a ceea ce intr-adevar conteaza dupa ce copiii s-au culcat, dupa ce temele au fost facute, dupa ce camera a fost aranjata, dupa ce scuzele au fost ceruSchimbarea vine prin dragoste, nu prin pedepse, amenintari si recompense. Pune-te in locul copilului tau si incearca sa simti si sa judeci ca el. Fii copil pentru a-i putea fi parinte! Imbratiseaza-l chiar si atunci cand nu crezi ca are nevoie, invaluieste-l in dragostea ta neconditionata pentru ca dragostea este darul ce vindeca orice rana, bucurati-va impreuna de puterea ei si crede-ma peste douazeci de ani copilul tau va fi exact asa cum isi doreste.

 

Gabriela MagureanuText: Gabriela Magureanu

Foto: Totul despre mame

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *