Iubirea Urbană
comment 1

Schimbarile prin care trec barbatii dupa nasterea primului copil

Emisiunile de gen si scrierile din domeniul constientizarii importantei vietii de familie sunt adesea dedicate cu precadere genului feminin, iar barbatii capata un loc secundar intr-o tema de maxim interes pentru ambele sexe. Acest material are un caracter integrativ in care se regasesc atat rezultate ale studiilor de specialitate care insumeaza, in cifre si tendinte, comportamente specifice vietii de familie, cat si explicatii si recomandari pentru acei parteneri care au ales sa nu renunte prea usor la intimitatea relatiei de cuplu. Unicitatea articolului fiind data de aspectele care pun in plan central barbatul si schimbarile suferite de acesta dupa aparitia in familie a primului copil.

Studiile de specialitate din sfera psihologiei familiei arata ca perceptia de sine, precum si valorile pozitive si negative pe care le are un barbat despre propria persoana influenteaza semnificativ adaptarea acestuia la rolul de tata. Primul copil schimba imaginea de sine a barbatului. Un numar semnificativ de barbati declara ca dupa nasterea primului copil resimt o serie de schimbari in diferite aspecte ale vietii: relatia cu sinele, interactiunile de la munca si functionarea de acasa.

Experientele derivate din rolul de tata ii permit barbatului sa-si dezvolte comportamentele de grija fata de colegii de serviciu si sa dea dovada de mai multa organizare acasa. Tot din studiile de specialitate reiese ca proaspetii tatici devin mai interesati de viata personala a persoanelor cu care interactioneaza in mediu profesional.

Rolurile parentale implica o serie de schimbari in tiparul obisnuit al vietii de cuplu si cele mai vizibile modificari apar la nivelul distribuirii responsabilitatilor domestice. Pe parcursul sarcinii, cele mai multe cupluri impartasesc informatii despre cum isi vor imparti egal responsabilitatile derivate din nasterea noului membru al familiei. Aceste schimbari sunt observabile fie imediat, fie in primele sase luni de la nasterea copilului. Astfel, spre exemplu, mamele isi asuma o mai mare implicare in sarcinile casnice, in timp ce taticii petrec mai mult timp in bucatarie, la cumparaturi si in procurarea resurselor materiale pentru echilibrul financiar al familiei. Dupa un an de la nasterea primului copil, mamele continua sa-si mentina implicarea in activitatile domestice si cresterea copilului, in timp ce taticii devin mai implicati in ingrijirea de peste zi a copilului.

Pe parcursul primelor 18 luni, multi tatici vorbesc despre o reducere a timpului de calitate petrecut cu partenera de viata. De asemenea, taticii se apropie mai mult de copil avand o interactiune mai bogata cu acesta. Multi parinti devin nefericiti atunci cand asteptarile acestora nu sunt indeplinite de catre parteneri – cu referire concreta la comportamentele partenerului dupa nasterea copilului. Parintii vorbesc si despre schimbari majore la nivelul relatiei de cuplu, care adesea implica lipsa de satisfactie si o serie de emotii cu valenta negativa. Comunicarea clara si deschisa din partea fiecarui partener este cruciala pentru mentinerea satisfactiei in cuplu pe termen lung.

Numerosi parinti amintesc faptul ca asteptarile lor despre rolul de parinte se schimba dramatic dupa intalnirea reala cu rolurile parentale. Timpul petrecut alaturi de copil, cu un program de 24 din 24 de ore, face ca in scurt timp parintii visatori sa se trezeasca la realitate. Multi tatici recunosc faptul ca imediat dupa nasterea copilului perceptia asupra vietii de familie se schimba semnificativ. Pe parcursul primilor doi ani de parenting, taticii adopta o atitudine de control atunci cand copilul refuza sa se supuna solicitarilor parintelui.

Taticii au tendinta de a stabili mai multe limite si de a interveni comportamental mai concret in viata copilului. Taticii raporteaza schimbari in comportamentul copilului, acesta devenind mai solicitant si adesea dificil de gestionat. In cele mai multe situatii, activarea rolului de tata face ca barbatul sa se apropie intr-o forma aparte de proprii parinti si mai ales fata de tata. Unii tatici declara ca acest rol ii face sa se simta maturi si cei din jur ii trateaza ca adulti veritabili.

 

Modificari la nivelul dinamicii sexuale a cuplului

Sexualitatea este o parte importanta a intimitatii relatiei unui cuplu, factorii care afecteaza intimitatea cuplului sunt in crestere mai ales atunci cand vorbim de aparitia rolului de mama si tata. Unele studii de specialitate descriu trei componente distincte care afecteaza diferit viata de cuplu: implicarea si asumarea rolului de parinte, manifestarea intimitatii in relatie si sanatatea si dezvoltarea copilului. In unele state europene, s-a observat o crestere a ratei divortului si separarii cuplurilor in primele luni dupa nasterea primului copil, risc care pare sa scada odata cu trecerea anilor. Intimitatea relatiei de cuplu dupa nasterea primului copil a fost studiata adesea in cercetarile de specialitate, rezultatele dovedind ca: satisfactia maritala scade dupa primii patru ani de relationare, cu un declin major in al doilea an de mariaj. Daca mariajul nu se pierde dupa primii patru ani se constata o stabilizare si un alt risc pare sa apara dupa primii opt ani de convietuire. In mod surprinzator un alt studiu arata ca dupa zece ani de mariaj, doar 52% din cupluri traiesc alaturi de copilul biologic, unde media de varsta a partenerilor este de 34,8 ani si copiii sunt de varsta prescolara. Tot aceste studii arata ca un important factor de protectie al mariajului este relationarea emotionala sanatoasa dintre parteneri inainte de nasterea primului copil. Se pare ca si fericirea partenerilor din cuplu poate fi corelata cu nasterea primului copil, studiile dovedind ca dorinta de a avea un copil determina o crestere a fericirii, dar dupa nasterea copilului, fericirea scade din nou, mai ales in randul taticilor. Un studiu ingenios compara experientele a 60 de cupluri suedeze dupa nasterea primului copil, evaluand gardul de satisfactie maritala dupa primele patru luni de sarcina si mai apoi la un an de la nasterea copilului. Rezultatele au aratat ca apropiere sexuala dintre parteneri a scazut la un an dupa nasterea copilului. Lipsa de interactiune pozitiva dintre parteneri determina declinul satisfactiei, mai ales pentru mame, in timp ce responsabilitatile casnice si administrative devin principala sursa a conflictului marital.

Viata sexuala a oamenilor se schimba adesea dupa nasterea copiilor. O problema frecventa dupa nasterea primului copil este ca dorinta sexuala a taticilor este mai mare decat a mamelor, dar exista si situatii particulare in care raportul este invers. Aceasta schimbare produce tensiuni la nivelul dorintelor sexuale ale cuplului deoarece bebelusul devine in centrul atentiei, mai concret putem spune ca tensiunea apare intre rolul de parinte si cel de sot/sotie. Cuplurile care gestioneaza bine aceste probleme sunt obisnuite cu diferite modele de exprimare afectiva si au dezvoltate strategii personale de autoreglare emotionala. Un alt aspect care nu trebuie ignorat este reprezentat de deja cunoscutele mecanisme de functionare specifice barbatilor si femeilor: pentru cei mai multi barbati sexualitatea este o forma a intimitatii, in timp ce pentru majoritatea femeilor intimitatea este o manifestare a sexualitatii. In mod obisnuit femeile au nevoie de o oarecare intimitate la nivelul interactiunii inainte de a face sex, ceea ce nu pare sa fie o necesitate si pentru barbatii. Atunci cand sexualitatea este principala forma de manifestarea a intimitatii pentru barbati, absenta sau reducerea episoadelor de sex activeaza stari de singuratate sau gol emotional.

Problemele psiho – sexuale sunt frecvente dupa nasterea primului copil. Un studiu efectuat in anul 2000 arata ca mai mult de jumatate din mame experimenteaza durere in timpul primului contact sexual dupa nastere si acest disconfort continua sa fie resimtit si dupa sase luni. Primele contacte sexuale par sa reapara dupa primele sase-opt saptamani pentru 62% dintre mame, si dupa primele trei luni pentru 81% dintre mame. Intr-un alt studiu longitudinal media reluarii activitatii sexuale este de 7.33 de saptamani, cu o mare probabilitate pentru variabilitate. Tot in acest studiu constatam o legatura intre sexualitatea cuplului si stabilitatea relatiei, astfel daca ambii parteneri sunt activi sexual pe parcursul sarcinii si se bucura de placere, relatia este evaluata ca fiind mai buna in termeni de apropiere si comunicare si dupa nasterea copilului.

 

Cum alegem sa rezolvam conflictele in cuplu?

Cele mai multe cupluri utilizeaza una din cele trei strategii diferite de rezolvare a conflictelor aparute dupa nasterea primului copil. Prima strategie si probabil cea mai des uzitata este strategia Dictatorului. Aceasta strategie implica asumarea de catre unul din parteneri a rolului de dictator – sau persoana care decide si face alegeri in numele intregii familii. In timp ce celalalt partener face lobi pentru dictator si se supune deciziilor. Uneori aceasta strategie functioneaza, si mai ales in acele cupluri in care un partener este obedient si vulnerabil la subjugare emotionala in timp ce celalalt este obisnuit cu convingerile de indreptatire si asumarea standardelor de perfectionism. Deseori aceasta strategie este bine mascata si partenerii nu constientizeaza mecanismul care-i activeaza, insa semnele vizibile sunt: un parter vrea sa-si asume intreaga responsabilitate pentru luarea deciziilor declarativ prezentand doar bune intentii, insa adesea  deciziile sunt luate dintr-o singura perspectiva si partenerul supus se simt neindreptatit sau frustrat.

Partenerii care au avut experiente negative cu acest tip de strategie fie in relatia de cuplu, fie in alte relatii din istoricul personal, adesea manifesta o alta abordarea in rezolvarea de probleme numita Duelul Dictatorilor. In aceasta situatie ambii parteneri isi atribuie statutul de dictator, si solutiile pentru rezolvarea problemelor sunt decise de cel care se dovedeste a fii mai puternic sau mai determinat. Fiecare partener propune ca solutie la rezolvarea conflictului o strategie in care isi urmareste propriul interes si astfel razboiul este in plina desfasurare. Din nefericire, aceasta strategie functioneaza suficient de bine pentru milioane de cupluri nefericite. Astfel, partenerii incearca sa se forteze reciproc in efectuarea diferitelor sarcini: sotia incearca sa-si forteze sotul sa petreaca cat mai mult timp cu copilul, chiar daca acesta isi doreste sau nu; tatal va fi lasat singur cu copilul fiind fortat sa se descurce o perioada mai lunga de timp; mama este considerata cauza principala a nelinistii copilului si, prin urmare, ar trebui sa se ocupe mai mult de acesta; partenerii se vor mentine treji peste noapte avand discutii interminabile, privandu-se de sex sau aruncandu-si vorbe jignitoare la adresa familiei celuilalt. Din cand in cand, aceste tactici pot sa dea rezultate, si celalalt se poate supune, dar costurile emotionale si afective sunt adesea prea mari.

Din fericire, exista si strategii mai eficiente pentru rezolvarea pozitiva a problemelor. O astfel de strategie este centrata pe deciziile Democratice. Aceasta strategie se bazeaza pe principiul stabilirii unor politice agreate de comun acord (de fiecare data voi face alegeri tinand cont si de ceea ce crede sau vrea celalalt). Atunci cand aceasta strategie este folosita pentru rezolvarea de probleme sotul si sotia nu vor lua decizii fara sa se consulte in prealabil si cu celalalt partener. Din pacate, adevarata democratie exista in foarte putine cupluri, trendul obisnuit de zeci de ani fiind cel al impunerii propriului punct de vedere. Strategia Democratica este foarte diferita de restul strategiilor. In strategia Dictatoriala conflictul marital este rezolvat prin decizia unui partener, celalalt fiind lasat sa suporte consecintele. In Duelul Dictatorilor conflictul este rezolvat prin victoria unuia dintre parteneri si pierderea celuilalt. In timp ce o abordarea democratica nu doar ca duce la rezolvarea conflictului, dar acesta este rezolvat fara victime. Rezultatul fiecarei decizii este in interesul ambilor parteneri. Pentru a introduce acest tip de strategie in viata de cuplu este recomandata parcurgerea urmatorilor pasi: stabiliti reguli de negociere placute si sigure; identificati problema atat din perspectiva personala, cat si din perspectiva celuilalt; propuneti solutii variate fara a critica sau blama; alegeti solutia care potrivita pentru amandoi.

 

Concluzii 

Schimbarea este inevitabila atat in dezvoltarea personala, cat si in procesul evolutionist al unei relatii de cuplu, elementele de noutate si diversitate sunt tot mai des intalnite, iar tendinta de egalitate intre sexe creeaza conflicte, viziuni contrare si un efort deseori greu de sustinut. Convingerile realiste despre viata sunt extrem de importante si flexibilitatea in gandire si comportament pare sa fie medicamentul secolului nostru. Doar ca la fel ca orice medicatie este nevoie de testare si rabdare, curaj si acceptare a efectelor secundare, consecventa si in acelasi timp posibilitate de adaptare sau chiar schimbare. Cu toate acestea, fiinta umana este extrem de rezistenta la schimbare si nevoia de echilibru este imensa, chiar daca vorbim despre un fals echilibru pozitiv. Relatia de cuplu este precum ringul de dans, in care cei doi parteneri manati de motivatie si dorinta invata sa paseasca cat mai armonios indiferent de muzica ce dicteaza ritmul pasilor. Angajamentul, iubirea, flexibilitatea, negocierea si acceptarea tuturor emotiilor fac ca cei doi parteneri sa invete sa danseze impreuna pentru rezolvarea problemei si nu sa lupte unul impotriva celuilalt. Problemele nu sunt caracteristicile unui singur partener, ele sunt rezultatul lipsei de adaptare si flexibilitate la ceea ce ne ofera viata si al convingerilor noastre despre cum ar trebui sa decurga istoria noastra personala. Frica de schimbare este adesea mai mare decat doza de curaj si interesul pentru mentinerea armoniei in cuplu, este o emotie pe care cu cat incercam sa o controlam mai mult cu atat devine mai puternica. Intr-un mod paradoxal, frica creste in intensitate atunci cand ne asumam rolul de dictator si dorim sa controlam tot ceea ce se afla in jurul nostru, deoarece concomitent se intareste convingerea ca altfel nu putem trai si nu putem face fata provocarilor vietii. Lupta impotriva persoanei iubite ne face vulnerabili si predispusi sa cadem prada mintii noastre biasata de proiectii si procesari eronate ale realitatii. Foarte usor invatam sa vedem defectele si limitele celui de langa noi, dar ne este foarte greu sa acceptam nevoile si dorintele care, in continut, sunt diferite de asteptarile noastre. De asemenea, si perceptiile noastre asupra problemelor si situatiilor de criza sunt mai mult decat distorsionate, deoarece nu vedem altceva decat catastrofe si consecinte negative, uitam ca orice criza ofera si posibilitatea de schimbare si reconstruire a ceva ce nu mai functioneaza. Revenind la metafora dansului, consider ca putem deveni buni dansatori, pe scena vietii, doar daca invatam sa ne lasam condusi si de asemenea ne asumam riscul de a conduce, este important ca unul dintre parteneri sa-si accepte intelepciunea si sa actioneze conform obiectivului supraordonat si nu conform emotiilor care sunt extrem de schimbatoare. Tendinta de a astepta ca schimbarea sa vina de la celalalt este o falsa iluzie care ascunde lipsa de curaj si de asumare a esecului. Daca invatam sa dansam primul dans cu adevarat (sa ne flexibilizam dupa nasterea primului copil), sansele ca al doilea dans sa fie mai usor (nasterea urmatorului copil) sunt mai mari, deoarece avem cunostinta succesului si a beneficiilor traite la sfarsitul primului dans, care a cuprins atat pasi de tango si vals, cat si step sau dans stradal. Dansul celor din jurul nostru poate fi un model pentru noi, dar cu siguranta nu este varianta perfecta. Pentru ca dansul unui cuplu sa fie unul potrivit este nevoie sa gasim pasii care se potrivesc cel mai bine cu structura ambilor parteneri.

 

                                      Text: psih. Gyorgy Gaspar,

specialist in psihoterapia cuplului si a familiei

Tel: 0740 362 681

1 Comment

  1. Pingback: Schimbarile prin care trec barbatii dupa nasterea primului copil « Psihoterapia Familiei

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *