5 sfaturi și 4 jocuri pentru a-i scăpa pe copii de “nu-pot”

În mâna stângă aveam o plasă cu cumpărături de la Mega, în dreapta, una cu haine de la curte, din weekend, tocmai ce o luasem din portbagaj. Pe un umăr căram ghiozdanul roșu cu laptopul greu blestemând că mi-a trebuit laptop cu monitor ca tableta. Măriuca și Julie țopăiau pe lângă mine, libere și ușoare, să le spun ce surpriză am primit la birou.

– Nu pot să vă arăt chiar acum, stați să ajungem sus.

– Urcăm pe scări? întrebă Julie voioasă.

– Nu, mama, luați-o voi pe scări, eu urc cu liftul.

– Nu! Eu vreau cu mama. Nu pot singură, că Măru mă lasă în urmă.

– Am astea grele, chiar n-am cum.

M-au convins până la urmă și chiar m-au încurajat în inocența lor:

– Parcă ești Moș Crăciun, mami!

– Poate faci ca în Singur Acasă.

– Haha, când i s-au rupt plasele lui Kevin, Măru! se prăpădeau ele de râs în timp ce eu căutam explicații pentru lipsa mea de autoritate și de putere de decizie.

Cu chiu cu vai am reușit să ajung la etajul 5 și după ce am lăsat totul pe jos în fața ușii pentru că nu găseam cheia, ele au început să cotrobăie prin plase și ghiozdan. Fix când am băgat cheia în ușă, ele au izbucnit victorioase.

– Am găsit!

– Ce?

– Păpușile astea!

În timp ce eu băgam plasele în casă una câte una, ele se certau cine ia păpușa roșie, și cine pe cea galbenă. Ca să susțin procesul educativ, că doar asta tot propovăduiesc pe la conferințe și pe blog, m-am apucat să fac ca la carte.

– Ce credeți voi că sunt păpușile astea?

– Habar n-am, zise Julie ridicând din umeri, dar eu dorm cu ea.

– Cum vi le-ați împărțit.

– Eu am luat-o p-asta roșie că e culoarea ta preferată, mami, spuse Măriuca uitându-se în ochii mei mirați de ce legătură are una cu alta. Iar Julie a rămas cu aia galbenă că n-ai zis tu că e solară, că e ziua ei vara și că ea e soare și eu sunt lună? Blonda a rămas uitându-se la mine cu ochii ei albaștri mari cât umbrela, așteptând o confirmare că a făcut bine.

Am râs și am scos din ghiozdan cartea de la Adriana Mitu.

– Ia citește, Măru, ce scrie, am zis eu punându-mi pălăria pe profesor pe care copila de 8 ani nu o îndrăgește deloc.

– Nu pot. Citește tu.

– Micuța Alexia și nu-poții ei!

– Stai așa, cum? Întrebă Julie ridicând ochii de la păpușa galbenă. Cum adică nu-poții.

– Nu știu, hai să vedem. Despre ce credeți că e vorba?

Ele analizează desenul de pe copertă, iar Măriuca atât de mult urăște cititul, încât nu-i mai arde nici de trișat (la care e chiar bună).

–  Cred că e vorba de o fetiță cu niște prieteni, dar cred că cuvântul ăla e greșit sau nu ai citit tu bine.

– Ia uite mami, cum miroase cartea asta, cum îți place ție, mă avertiză Julie.

– Da, e proaspăt scoasă de la tipar.

– Mami, chiar nu-mi dau seama dacă păpușile astea sunt prieteni cu fetița sau nu, că uneori sunt veseli, alteori triști. Uite, fetița se bucură aici cu ei și se joacă, pe urmă aici toți merg triști unul în spatele altuia.

– Hai, mami, citește odată, nu vezi că nu ne dăm seama? Zise Julie nerăbdătoare.

Nu-poții sunt mici creaturi de toate culorile care atunci când apar în gândurile oamenilor sunt mici cât o boabă de piper, apoi cresc cât o măslină, apoi cât o prună, și ajung cât un pepene sau chiar mari cât un bloc de zece etaje. Ei sunt veseli, jucăuși și strigă mereu nu pot. Sunt peste tot prin casă, prin buzunare, pe după ureche și dacă suntem atenți putem chiar să-i numărăm. Când Alexia nu poate face un lucru, apare un nu-pot.

– Eu am un nu-pot la matematică, sări Măriuca.

– Și eu unul la prins părul, nu se lăsă mai prejos Julie, în timp ce înfuleca o înghețată.

– Tu ce nu-poți ai, mami?

– Știu și eu, Măru, mi-e că dacă-i spun, se fac mai mari și mai mulți.

– Păi așa se înmulțesc?

– Și ce, dacă îi spui în gând nu cresc?, întrebă micuța de 5 ani.

– Mda, e o păcăleală asta. Dacă îi ai, îi ai și cresc chiar dacă nu le zici pe nume cu voce tare.

– Mami, nu are nu-poți, băi, carne de soră!

– Nu. Sunt. Carne. De. Soră. Eu sunt Julie!, spuse ea apăsat în timp ce își înfigea unghiile în mâna slăbănoagă a surorii ei.

– Gata, sunt gata să spun cu voce tare un nu-pot. Nu pot să vă fac să vă iubiți mai mult și să vă înțelegeți.

– Ăăăă, păi asta nu e treaba ta, mami, spuse cea mare îngăduitoare. E între mine și Julie, zise fixând-o cu ochii.

– A, ce bine, m-am liniștit, atunci rezolvați într-un fel că pe urmă o să am un nou nu-pot. Nu pot să vă ajut să vă înțelegeți.

– Hai, mami, citește mai departe să vedem ce face Alexia cu nu-poții, îmi tăie macaroana Julie.

În continuare Alexia are o zi obișnuită la școală, în parc și acasă înconjurată de nu-poții ei: nu pot să tai singură cu foarfeca, nu pot să-mi leg singură șireturile, nu pot să mă dau pe toboganul ăla mare.

– Aaaa, uite, nu-pot-ul meu roșu e frica ei să se dea pe tobogan, se bucură Măriuca.

– Și al meu, mami? întrebă Julie așteptând salvarea.

– Nu știu, stai să citim până la sfârșit.

Nu am identificat nu-pot-ul galben până la final ceea ce i-a permis Juliei să aleagă ce frică vrea ea pentru păpușa ei.

Fetele au ascultat cu urechile ciulite partea în care mama Alexiei îi vorbește despre obstacolele din viața de copil și îi amintește cum a avut curaj chiar dacă frica era acolo. Cum să-și recunoască frica și ce să facă. Apoi distracția victorioasă. Mama are leac pentru nu-poți și recunoaște că și ea avea o grămadă când era mică, dar a scăpat de ei cu ajutorul familiei. Ce soluție îi propune mama concret, vă invit să citiți în carte. La fetele mele a funcționat și Măriuca a sărit de la un S la matematică, la un – FB, iar Julie poate acum să-și facă singură o coadă la spate cu elasticul moale și pufos. Cartea are 5 sfaturi pentru a scăpa realist de nu-poți. Funcționează și la adulți. Și patru jocuri pentru copii, tot pentru a scăpa de nu-poți.

Cartea este scrisă de Adriana Mitu, autor de povești terapeutice pentru copii, fondatoarea centrului EDUC și facilitator de programe pentru dezvoltarea cognitiv-emoțională a copiilor și adolescenților. Lansarea are loc pe 7 iunie, la Cărturești Verona, de la ora 18.00 și include un atelier gratuit de lectură creativă și joc pentru copiii între 4 și 8 ani. Iată aici ce se întâmplă la atelierul de la lansare.

Text: Ana Nicolescu

S-ar putea să-ți placă și

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *

* Bifați căsuța de selectare GDPR

  • Acest formular îți colectează numele, e-mailul și conținutul, pentru a putea urmări comentariile plasate pe site. Pentru mai multe informații, consultați politica noastră de confidențialitate, unde veți primi mai multe informații despre unde, cum și de ce stocăm datele dvs.