Eu ca mamă
Leave a comment

Somnul la vârsta de 6 ani: cum îl înveţi să doarmă singur?

Vârsta de 6 ani la copii poate fi una problematică, întrucât în acest moment, unii dintre ei pot manifesta stări de anxietate legate de intrarea la şcoală sau pot apărea alt gen de probleme, dacă, până la acest moment, copilul nu şi-a dezvoltat competenţa în forţele proprii.

Ca şi în cazul copiilor mai mici, putem discuta atât despre probleme de adormire, cât şi despre probleme nocturne de readormire. Să le analizăm!

Provocările legate de somn la vârsta de 6 ani

Credem că după ce vor trece de 1 an, copiii vor dormi fără probleme. Dar nu este chiar așa. Momentul intrării la şcoală poate avea un impact puternic asupra copilului, iar neliniştea asociată acestei schimbări poate cauza probleme de adormire sau probleme nocturne de readormire.

Astfel, la adormire pot apărea, în principal, următoarele probleme:
  • copilul nu poate adormi fără prezenţa părintelui;
  • adormirea este foarte greoaie;
  • mersul la culcare este o adevarată luptă, copilul dorind să se mai joace, să alerge şi somnul este pentru el o pierdere de vreme;
  • copilului îi este frică să rămână pe întuneric.
La readormire apar probleme precum:
  • se trezeşte noaptea şi are nevoie de adult pentru readormire;
  • se trezeşte noaptea şi adoarme foarte greu;
  • are coşmaruri noaptea şi îi este frică să mai adoarmă, să nu viseze din nou urât.

Cum înveţi un copil de 6 ani să doarmă singur

La această vârsta poate fi mai dificil să înveţi un copil să doarmă singur, mai ales dacă până atunci el a învăţat că poate adormi doar cu părintele. Este posibil ca el să creadă că nu poate face asta fără ajutor, iar atunci când vrem să îl culcăm singur, să se simtă scos din zona de confort. În funcţie de încrederea în el, de toleranţa la frustrare, de relaţia cu părintele, de nivelul de pregătire, putem discuta de o variaţie foarte mare a procesului de schimbare a modului de adormire.

Ce este de făcut în această situaţie:
  • este esenţial să creştem în ochii copilului importanţa somnului;
  • să găsim, în colaborare cu copilul, o soluţie pentru dificultatea pe care el o are;
  • să creăm o rutină stabilă, în fiecare zi;
  • să asigurăm copilului minim 30 de minute pe zi timp de calitate, în care el să aibă controlul, astfel va fi fi mult mai dispus să cedeze controlul rutinelor şi să reducă lupta;
  • adultul să fie el stabil emoţional, să aibă echilibru, astfel va fi putea conţine emoţiile copilului atunci când este scos din zona de confort şi va putea fi răbdător şi încrezător în schimbare;
  • să nu mergem la somn prea târziu, mai bine mai devreme, decât mai târziu.

Când și cum ar fi indicat să învățăm copiii să adoarmă singuri

Există o perioadă ideală pentru a-i ajuta pe copii să îşi formeze asocierea de somn care este în controlul lor de la început, iar această perioadă este în primele 2 şi 4 luni de viaţă. După vârsta de 4 luni, asocierea de somn este deja consolidată şi, da, o putem schimba, însă copilul este scos astfel din zona de confort şi va reacţiona prin plâns.

Când copilul este mic, singurul mod de comunicare pe care îl are la îndemână este plânsul. Pe măsură ce creşte, el va apela şi la cuvinte, astfel că modalităţile de comunicare ale părinţilor şi metodele de schimbare vor fi diferite în funcţie de vârstă.

Dacă, până la 4 ani, copilul nu a fost învăţat să adoarmă singur, cel mai bine ar fi să se intervină după împlinirea vârstei de 6 ani, pentru că atunci trece vârful fricilor şi se poate stabili împreună cu acesta un mod de schimbare.

Greșelile părinţilor atunci când încearcă să mute copiii în patul lor

Indiferent de vârsta copilului, există câteva greşeli des întâlnite pe care le fac părinţii atunci când încearcă să îl mute pe cel mic din patul conjugal în patul de copil. Cea mai frecventă este aceea că părinţii nu iau în considerare că aceasta este o schimbare pentru toţi membrii familiei, că echilibrul sistemului va fi ajustat şi că este nevoie de resurse pentru toţi membrii familiei ca să facă faţă schimbării.

Dacă ar fi să analizăm  greşelile specifice legate de adult şi pe cele legate de copil, acestea ar fi:
  1. La adult:
  • Apare stresul schimbării; copilul percepe starea noastră şi atunci se va agăţa şi mai tare de noi, făcând schimbarea şi mai grea. Este esenţial să fim noi în echilibru pentru a transmite echilibru.
  • Nu există suficient timp de conectare în timpul zilei şi atunci copilul se poate agăţa de noi mai mult la adormire şi noaptea. Pentru a face “corectarea” este nevoie întâi de conectare, copilul să se simtă suficient de conectat pentru a se putea relaxa.
  • Iau procesul de schimbare ca pe o luptă, iar asta nu vine niciodată cu lucruri bune.
  • Inconsecvenţa: răspunsul părintelui variază de la o zi la alta în funcţie de oboseală şi starea lui emoţională, drept pentru care cel mic va alege varianta care este mai aproape de zona lui de confort decât ceea ce dorim noi să realizăm. De exemplu, vine noaptea în patul lor.
  • Nu se anticipează toate scenariile posibile pentru ca părintele să fie pregătit şi să ştie ce are de făcut. Planul de schimbare este esenţial atât pentru adult, ca să ştie cum să acţioneze în anumite contexte, cât şi pentru copil, pentru ca acesta să conştientizeze ce se va întâmpla.
  • Părinţii iniţiază schimbarea atunci când sunt obosiţi, iar asta duce la pierderea răbdării în procesul de învăţare, apoi la deconectarea de copil şi, în final, la agăţarea copilului de adult şi o învăţare greoaie.
  • Se pun aşteptări nerealiste, ca şi timp de învăţare, ca şi timp de adormire, ceea ce duce la frustrarea părintelui şi la cerucul vicios descris mai sus.
  1. La copil:
  • Dacă copiii sunt obosiţi atunci când facem schimbarea, vom avea parte de o reducere a toleranţei la frustrare a copilului.
  • Nu pregătim copilul suficient pentru schimbare, nu anticipăm şi nu implicam copilul în schimbare, mai ales după vârsta de 2,5 ani.
  • Validarea emoţională a copilului în schimbare.

Cum percep copiii mutarea în camera lor la somn. Ce e cel mai traumatizant şi ce este în avantajul lor?

Mutarea copilului în camera lui, ca şi schimbarea modului de adormire, depinde de mai mulţi factori: încrederea copilului în el, graniţe sănătoase pe care copilul şi le-a dezvoltat cu adultul vs graniţe difuze şi relaţii fuzionale, cum percepe părintele această mutare, ale cui nevoi erau de fapt îndeplinite prin dormitul în patul conjugal, erau nevoile copilului sau nevoile adultului?

Este greu, aşadar, să tragem o concluzie şi să spunem cum percepe fiecare copil mutarea. Există, de exemplu, situaţii în care copilul a stat în patul părinţilor din lipsă de spaţiu, caz în care relaţia cu părintele a fost o relaţie cu ataşament sigur şi graniţe sănătoase. La vârsta de 6 ani însă, copilul va fi super fericit să aibă spaţiul lui, camera lui, să îşi decoreze camera cum îi place , astfel că, în acest caz, schimbarea modului de adormire va fi mai uşor de acceptat.

Pe de altă parte, există situaţii când vorbim despre copii care au o relaţie simbiotica cu mama, iar dormitul în patul acesteia îndeplineşte de fapt o nevoie a mamei. Micuţii îşi dezvoltă astfel o zonă de confort în patul parintelui şi nu se simte suficient de în siguranţă în general, având un ataşament anxios şi un sine nedezvoltat. În acest caz, schimbare va fi foarte anevoiasă şi este nevoie să facă schimbări pe mai multe niveluri pentru a încuraja co-dependenţa copilului, nu dependenţa, pentru a-i insufla sentimentul de siguranţă şi pentru a-i creşte încrederea în sine.

Dacă în acest context se face o trecere prea bruscă, experienţa se poate transforma într-una traumatizantă. Cât despre avantaje, la vârsta de 6 ani, discutăm despre nevoia de competenţă, iar ajutându-l pe copil să vadă că poate, că este în controlul lui, îi creştem competenţa personală şi încrederea în sine.

Dacă însă nevoile anterioare ale copilului, cele de ataşament şi cele de creare a individualităţii nu au fost îndeplinite, este nevoie ca în schimbare să luăm în calcul toate cele 3 tipuri de nevoi pentru a-l ajuta cu adevărat pe copil.

Text: psih. Mona Ciurezu,

Specialist în somnul copilului și adultului

www.bebedoarme.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* Checkbox GDPR is required

*

I agree