Inspir și expir
comments 7

Somnul la copiii între 3 și 6 ani. Când și cum mutăm copiii din patul părinților?

Am scris acum ceva timp o mărturisire despre cum e cu somnul la noi în casă, pe blogul Mirunei Ioani, Și blondele gândesc. De atunci, primesc tot felul de întrebări de la alți părinți, frământări, relatări și nelămuriri despre ce e bine și ce nu e bine referitor la somnul copiilor între 3 și 6 ani. Așa cum am spus și  în articol, fiecare părinte face ce crede că e mai bine pentru familia lui. Dar pentru sfaturi concrete și avizate, am stat de vorbă cu Mona Ciurezu, consultant în somnul copilului și psiholog. Mona m-a ajutat și în urmă cu 3 ani, când Julie era bebeluș. Iar sfaturile ei au fost prețioase pentru igiena somnului odihnitor.

Fetele mele (6 ani și 3,6 ani) se culcă seara la ora 23 – 23.30. Observ acest trend la mai mulți copii din jurul nostru. E bine? Nu e bine? Ce nu e bine și ce efecte sunt pe termen lung? Pot deveni irascibili? Poate apărea lipsa de concentrare, de gestionare a emoțiilor (în limita vârstei, desigur), se pot îmbolnăvi?

Mona Ciurezu: Atunci când vorbim de această oră de culcare este bine să ne raportăm și la oră de trezire, adică să vedem cât doarme copilul în total 24 de ore. De ce spun asta? Pentru că sunt studii care iau în considerare ora de culcare: cum este corelația între ora de culcare și riscul de obezitate la adolescență. Altele iau în total numărul de ore în 24 de ore și așa cum sunt adulți care sunt „bufnițe”, putem avea și astfel de situații la copii.

Legat de deprivarea de somn, este bine să știm că sunt copii care își arată oboseală și alții păr să facă față cu brio. Însă în continuare somnul scurt poate produce efecte negative pe termen lung, mai ales legat de mecanismele cognitive sau schimbarea metabolismului. Unii copiii își pot arată oboseală doar prin hiperactivitate și mai multă energie.

Oboseala de obicei se manifestă prin următoarele aspecte:
  • Copiii sunt extrem de emoționali
  • Au probleme în a se trezi dimineața când trebuie să meargă la grădiniță
  • Uneori încearcă ziua să doarmă mai mult decât de obicei
  • Au hiperactivitate
  • Pot apărea comportamente de opoziționism
  • Adormire groaie seară sau pică foarte repede (se consideră normal să le ia să adoarmă între 5 și 20 de minute)
  • Creșterea apetitului
  • Se împiedică des, se accidentează
  • Vorbesc mai mult decât de obicei

 Din prisma mea, în general, ora de culcare la 23-23.30 este o oră foarte târzie pentru copii și trendul crescător l-am observat și eu. Cauzele pot fi multiple, însă nu vom dezbate acest lucru acum, poate data viitoare.

Atunci când oră de culcare târzie se combină cu o cantitate prea mică de somn față de nevoia vârstei putem spune că problemele pe termen scurt care pot apărea sunt următoarele:

  • Copiii devin extrem de emoționali (pot avea tantrumuri explozive, sentimentele lor sunt rănite ușor, au o răbdare mică)
  • Există riscul de a cădea și a se accidenta prin modificarea coordonării mână-ochi
  • Crește hiperactivitatea. Sunt foarte multe cazuri de copii diagnosticați cu ADHD, când de fapt ei sunt deprivați de somn și sunt foarte obosiți.
  • Lipsa somnului de prânz, atunci când copiii încă au nevoie afectează învățarea și memoria
  • Crește riscul infecțiilor.
 Pe termen lung discutăm despre următoarele apecte:
  • Când oră de culcare este mai târzie de oră 9, atunci discutăm de un risc crescut de obezitate în adolescență
  • La copiii între 5 și 12 ani deprivarea influențează performanță cognitivă, agravează problemele de comportament și influențează negativ performanță școlară
  • Tot mai multe studii leagă o cantitate mai mică de somn, de creșterea problemelor cardiace și de diabet.
  • Dacă până la vârstă de 41 de luni au dormit mai puțin decât aveau nevoie atunci putem spune că vor crește riscurile de hiperactivitate și de probleme cu controlul impulsurilor la vârstă de 6 ani.
Care sunt diferențele dintre somnul la copilul de 3 ani și la cel de 6? Când se schimbă nevoile de somn și cum? Câte ore de somn sunt indicate copiilor între 3 și 6 ani?

Mona Ciurezu: La vârsta de 3 ani copiii au nevoie în medie de 11.5-12.5 ore, iar la vârstă de 6 ani discutăm de 10.5-11.5 ore de somn în 24 de ore.

În cazul în care există 2 frați și cel de 3 ani doarme la prânz 1.5 ore putem să îi culcăm pe frați împreună la aceeași ora. Dacă de exemplu copilul de 6 ani se trezește la 7 dimineața, ora de culcare de seară este mai degrabă cuprinsă între 19.30-20.30, așa cum copilul de 3 ani poate dormi de la 13 la 14.30 și apoi între 19.30-20.30 poate merge la somn cu fratele/soră cel/cea mare.

Foto: Pixabay

Foto: Pixabay

De când pot să nu mai doarmă la prânz? Ce modificări de rutină aduce scoaterea somnului de prânz?

Mona Ciurezu: Vârsta medie pentru renunțarea la somnul de prânz este 4-5 ani, însă renunțarea poate să apăra oricând între 3 și 6 ani. Atenție însă, să ne asigurăm că copiii sunt pregătiți să renunțe la somnul de prânz, adică spre după amiază nu devin obosiți și ne mai înțelegem cu ei, pentru că dacă nu se întâmplă asta înseamnă doar că se luptă cu somnul de prânz în sine nu că sunt pregătiți să stea 12-13 ore fără să doarmă.

Cea mai frecventă greșeală atunci când se renunță la somnul de prânz este că se păstrează ora de culcare de seară dinainte de renunțarea la somnul de prânz, privand astfel de somn. Dacă înainte copilul dormea 10 ore noaptea și ziua 1.5 ore, noaptea va avea nevoie după mutare să fie de 11.5 ore, adică oră de culcare de seară să scadă cu 1.5 ore față de oră de culcare anterioară.

Ideal atunci când se renunță la somnul de prânz, să le lăsăm copiilor o perioadă de „relaxare”, de activități reduse în perioada în care era somnul de prânz.

Să trecem la un subiect destul de senzibil. Cum îi convingem pe copii să doarmă singuri? Pentru noi este destul de incomod să dorm o noapte eu cu Măriuca și soțul meu cu Julie, o noapte eu cu Julie și soțul cu Măriuca. Este frumos să ni se cuibărească în brațe, să le simțim pilea fină și părul bălai. Dar în egală măsură ne dorim să redevenim un cuplu care se bucură de intimitate. În același timp, ne dorim să le dăm fetelor încredere că pot face asta. Mai ales Măriucăi. Julie nu zice nu.
Cunosc părinți care au reamenajat camera copiilor astfel încât să fie apetisantă pentru cei mici, i-au implicat în alegerea mobilierului și când a fost vorba să doarmă în noul pat supraetajat, s-a produs războiul.
Ce frici apar la ei? Dar la noi? Când putem să facem această mișcare în siguranță? De fapt, când să evităm să o facem?

Mona Ciurezu: Eu sunt de părere că trebuie să păstrăm echilibrul între nevoile părinților și ale copiilor, așa că va încurajez în decizia luată. Când vine vorba despre copil trebuie să luăm în considerare toți factorii importanți: factori de siguranță atunci când se dau noaptea jos din pat, necesitatea de a răspunde nevoilor copilului, menținerea unui atașament sigur, crearea încrederii în forțele proprii, iar în ceea ce privește părinții, trebuie să luăm în considerare nevoia de odihnă, nevoia de intimidate și afecțiune în cuplu, nevoia de timp personal.

Dacă este să mă refer direct la vârstă de 3 ani și de 6 ani este un moment bun să le mutați în cameră/camerele lor. Recomandarea mea pentru copiii mai mari de vârstă de 3 ani este următoarea: să se facă mutarea până la 4-4.5 ani și dacă nu s-a făcut mutarea până atunci să se aștepte până la 6 ani, să îi fie mai ușor copilului în perioadă de vârf care este în jurul vârstei de 5 ai. Dar la voi cu Mariuca și Iulia este un moment bun acum.

Rețete sunt multe, legate de modul în care să faceți această mutare, însă mai degrabă eu m-aș concentra pe următoarele aspecte:
  1. Comunicarea nevoii voastre de adult și trasarea unor granițe sănătoase. Este extrem de important ca fetițele să înțeleagă că în acest sistem în care se află, nu sunt singurele care au nevoi. Și voi, adulții, aveți nevoi și este important să le expunem acestui lucru. Să nu uităm că prin expunerea la nevoile altor persoane vom crește empatia copiilor noștri. Cu cât voi aveți grijă de nevoile voastre de adult, cu atât sunteți mai echilibrați și aveți disponibilitate mai mare pentru ele în timpul în care sunt treze. În plus, să ne readucem aminte că limitele sunt importante în relație. Atât limitele rigide, cât și cele difuze fac rău atât în relațiile dintre copil și adult, dar și între adulți. Este important să ne gândim cum influențează ceea ce facem noi, ce model dăm mai departe copiiilor noștri. Faptul că stabilim limite de genul „mami și tati dorm aici, iar tu, copilul sau voi copiii, dormi/dormiți în altă camera”, le va ajuta pe fete să învețe care sunt limitele lor.

Așa cum spune și psihologul Domnica Petrovai: ”Copilul, viitorul soț/soție sau părinte învață ce înseamnă o relație de iubire din modul în care părinții răspund nevoilor lui emoționale, de securitate, afecțiune, atenție, apreciere, protecție, identitate și limite personale, de distracție și joc. Dar și din modul în care părinții relaționează între ei. Cum își exprimă iubirea unul față de celălalt, cât de tandri și afectuoși sunt, cât de mult se sprijină și se respectă. Fiecare dintre noi vom simți și gândi „iubirea” așa cum am trăit-o și am văzut-o la părinții noștri. Maturitatea noastră emoțională depinde de maturitatea emoțională a părinților noștri.”

  1. Să ținem minte că schimbarea unor obiceiuri, și da modul actual de împărțire a camerelor, este un obicei creat și confirmat în fiecare zi, durează în medie 3 săptămâni, așa cum la adult durează în medie 40 de zile. Așa că este nevoie de răbdare, consecvență și încredere.
  2. Schimbarea este nevoie să fie făcută cu multă empatie, este o schimbare mare pentru ele, nu prea știu că există altă variante, este o scoatere din zonă lor de confort. Așa că rolul vostru în care vreți mai nou să vă poziționați este un rol de susținere, când ele își dezvoltă o nouă abilitate, o nouă competență, pe care o exersează în fiecare zi în momentul în care se face mutarea. Au nevoie de spațiu în exprimarea frustrării pentru scoaterea din zonă de confort, însă cu păstrarea limitei a noi organizări a modului de culcare și cu ascultarea empatică a copiilor.
  3. Implicarea în proces. Pentru acceptare este nevoie să le implicați în procesul de mutare, însă nu implicarea în decizia mutării sau nu, ci cum vor să fie organizate păturile, pereții, cearceafurile, etc.
  4. Asigurați-vă că atât voi adulți, cât și copiii, aveți resurse pentru această schimbare. În cazul fetelor vorbim să fie odihnite, să fie oră bună de culcare, să fie pregătit momentul din timp, discutat și conținut emoțiile care apăr. Iar la voi, adulții, resurse pentru ascultarea emoțiilor care apar și astea le obțineți fiind în echilibru și făcând pentru voi lucruri și din alte roluri în afara rolurilor de părinte: rolul de femeie/bărbat, rolul de soție/soț sau de prietenă.
  5. Alegeți o variantă de mutare cu care va simțiți confortabili. Dacă vă simțiți confortabili să o luați cu pași mici, începeți cu păși mici, însă continuu. Dacă sunteți pro mișcare rapidă puteți alege și asta. De exemplu, o variantă graduală ar fi mutarea lor împreună și voi puteți dormi o perioadă pe saltea pe jos în camera lor. Apoi o să vă mutați în camera voastră. Este important însă să le explicați de la început care sunt pașii, unde se va ajunge la final, inclusiv ce se va întâmpla când ele sunt în camera lor și voi în camera voastră, ce se va întâmpla când ele vor dori să vină noaptea la voi în pat. Cu cât suntem mai clari de la început cu pașii, cu ceea ce ne așteptăm de la ele și pregătim momentul mai bine și voi adulții sunteți pregătiți pentru schimbare, cu atât schimbarea va fi mai ușoară.
Până la ce varstă copiii au nevoie de rutină de seară și ce inseamnă această la vârstă de 6 ani? Pentru unii inseamnă desene animate, pentru alții citit…

Mona Ciurezu: Rutina de seară aș spune că este esențială toată viața. Inclusiv când ești adult ai nevoie ca înainte de somn să ai o perioadă în care reduci stimulii, în care te pregătești de somn: te speli pe dinți, de îmbraci în pijamale etc, pregătind creierul pentru ceea ce urmează. Ce este important de precizat că ea se poate modifica cu timpul și că în cazul copiilor și insomnicilor adulți această rutină este nevoie să fie mai lungă. În restul cazurilor ea poate fi mai scurtă, însă ideal ar fi să avem 4-5 elemente care toate ne spun că urmează să ne culcăm pregătindu-ne astfel creierul și corpul pentru somn. Aș mai adaugă faptul că pentru copii, rutina este importantă și din prisma siguranței pe care o aduce și face astfel despărțirea de părinte mai ușoară.

Sunt multe lucruri care le putem pune în rutină în ideea de a „induce” somnul și în ceea ce urmează mai degrabă m-aș concentra la ce excludeți din rutină sau din perioada premergătoare somnului:

  • Ecranele au lumina albastră și sunt inhibitoare de melatonină pe de o parte și pe de altă parte sunt puternic stimulante pentru creier. De aceea la copii, recomandarea este ca timpul de ecrane să se termine cu 90 de minute înainte de somn. La adult discutăm de minim 30 de minute.
  • Poveștile, pe unii copii îi liniștesc, pe alții îi agită. Urmărește dacă povestea îl face pe copil să imite ce se întâmplă în poveste (să își dorească să „trăiască” cu tot corpul povestea) sau pun foarte multe întrebări. Dacă se întâmplă asta, atunci este cazul să mutăm povestea muuult mai devreme și mai degrabă fie să spunem noi o poveste pe întuneric dacă vedem că așa funcționează, fie să revenim la un cântecel „relaxant” pe care îl cântăm copilului doar la somn, inducând senzația de relaxare.
  • Baia, să se termine cu 30 de minute înainte de somn. Copilul curios și căruia îi place bălăceala se va agita mult prea mult în timpul băii și de aceea va avea nevoie de o perioadă mai lungă să coboare stimularea.
  • Dulciurile. Atenție cu dulciurile seara, ele pot agita și pot duce la o adormire mai greoaie.
  • Asigurați-vă că ați petrecut minim 30 de minute, timp cu copilul, în care v-ați îmbrățișat, jucat, conectat unul cu altul astfel încât copilul să fie „încărcat” și să nu tragă de ora de culcare, dorindu-și mai mult timp cu voi.
  • Nu modificați ordinea lucrurilor din rutină. Păstrarea ordinii da siguranță. Știu că unii adulți pot spune că este „plictisitor”, însă pe copiii nu îi plictisește, lor le place. Gândiți-va de câte ori vă pun să le citiți aceeași poveste.
  • Dacă observați că cel mic este încărcat emoțional de peste zi și riscă să aibă un tantrum, oferiți-i posibilitatea asta cu minim 30 de minute înainte de somn. Cu cât devine mai obosit, cu atât îi va fi mai greu să ducă tantrumul obosit, adormind apoi foarte greu.

Text: Ana Nicolescu

Spcialist: Psih. Mona Ciurezu

Consultant în somnul copilului

7 Comments

  1. Valentina says

    Un articol cu informatii interesante.
    Baietii nostri dorm in camera lor de pe la 6 luni (acum au 4 ani si 6 luni), dar avem inca un monitor la ei in camera. Pentru ei, faptul ca stiu ca ii auzim de fiecare data cand ne striga, este un plus de siguranta.
    Eu si sotul meu ne intrebam insa de la ce varsta nu va mai fi necesar sa stam mereu cu ei in camera pana adorm.

  2. Am citit cu atenție toate mențiunile făcute. Nu stiu daca voi reuși sa o las pe fetita mea si gura in camera. Poate ca eu mu sunt suficient de pregătită!

  3. bianca says

    Minunat articol! Nu inseamna ca am gasit solutia perfecta la problemele legate de somnul celor mici, dar parca s-au clarificat multe si m-am incarcat de optimism si incredere ca se poate face o schimbare!! si asta, poate chiar inainte sa implineasca 18 ani:))

  4. Suzana says

    Inca un articol pe care l-am citit pe nerasuflate! Foarte fain si util. Esti o sursa de inspiratie si motivatie, Ana!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *