Un blog care te susține să-ți remodelezi viața

Cu o seară înainte de Digital Parents Talks mă bucuram la gândul că vor veni peste 40 de bloggeri la Storytelling. Mă minunam că la prima ediție au fost 15, la a doua 30, iar acum confirmaseră 45. Și brusc, mi-a venit în minte un pasaj dintr-o carte: un maestru bun nu este cel care are la clasă cei mai mulți elevi. Un maestru bun este cel care face din elevii lui maeștri.

M-am perpelit toată noaptea întrebându-mă dacă cei care vin la Digital pun în aplicare ceea ce află la aceste evenimente. Și dacă nu pun, de ce nu o fac?

Problema nu e că nu știm, problema e că nu punem în aplicare ceea ce știm

Au venit 50 de bloggeri. O parte dintre ei au fost la primele două ediții. Doar 5 dintre ei au pus în aplicare câte ceva sau au făcut parteneriate cu brandurile prezente. Pentru restul de 90%, m-am întrebat dacă efortul pe care îl facem se concretizează în ceva… orice.

Am urmărit această a treia ediție și din această perspectivă. Am fost atentă la fiecare persoană din sală, la reacțiile ei, la gesturi, la grimase, la ce își notează, la momentul în care își pierde atenția, răbdarea sau concentrarea.

Mi-am dat seama că oamenii nu pun în aplicare tot ce învață pentru că li se oferă extrem de multă înformație, într-un timp foarte scrut. Astfel, informațiile nu pot fi integrate și, cu atât mai puțin, puse în aplicare. Provocarea mea pentru următoarea ediție este să găsesc un echilibru între cantitatea de informație oferită și cea necesară astfel încât să fie eficientă și suficientă.

La pauză, ca la școală, în recreația mare

Am vrut apoi să înțeleg dacă celălalt scop al Digital Parents Talks, acela de a închega comunitatea de bloggeri părinți, de a ne cunoaște mai bine, de a ieși mai mult în offline, dă semne pozitive. Aici mi se pare că da. Atât înainte de începerea evenimentului, cât și la pauză, bloggerii au vorbit, au râs, au povestit… Se vedea după postura lor că sunt relaxați. Nu era un networking rigid. Fiecare știa câte ceva despre fiecare. Oamenii schimbau între ei zâmbete, lucruri, energii, experiențe, se ajutau unii pe alții.

Eu i-am adus cuiva care mă rugase o ojă de la Paris. Altcineva, un pulover verde de Crăciun altcuiva. Am surprins un gest frumos cu un ceas cu bicicletă, deși ele se vedeau pentru prima oară, dar se citeau. Cineva a luat cu mașina pe altcineva, deși nu stabiliseră lucrul acesta dinainte.

M-am bucurat mult că au venit și boggeri din afara Bucureștiului, ceea ce apreciez cu tot sufletul. Este o garanție că mergem pe drumul cel bun. De fapt, pe o cale utilă tuturor. La un moment dat m-am simțiti exact ca la școală, în pauză. Mi-a plăcut familiaritatea asta. Cred că relaxarea și togetherness-ul (cuvântul anului 2017, din perspectiva mea) sunt o bază pe care putem să începem să construim încrederea, colaborarea, puterea, responsabilizarea și responsabilitatea.

Liv ne-a făcut poftă de scris

Liviana Tane a rezumat într-o oră și jumătate ceea ce am făcut în 4 ani de Jurnalism. Mi-am amintit multe reguli de bază pe care nu le-am mai pus demult în aplicare. Am văzut din frecvența postărilor de după eveniment că bloggerii au reținut unele recomandări. Am avut senzația că Liviana ne-a făcut tuturor poftă de scris.

Eu am vorbit despre drumul meu de la presă scrisă la bloggging. Am povestit când am făcut cu adevărat switch-ul către scriitura de blog și de ce a fost necesară această adaptare a stilului. Apoi a urmat partea mea preferată, dezbaterea. Subiectele au fost complexe și subiective, în special din cauza faptului că încă nu există un cod deontologic pentru blogging. Și nici nu are cum să existe atâta timp cât nu există meseria de blogger, legiferată. Printre temele întoarse pe toate părțile:

• Expunerea sinceră și totală vine la pachet cu riscuri. Cât de mult dau din casă?
• Îmi expun sau nu copiii pe blog și în Social Media. Avantaje/dezavantaje/măsuri de precauție
• Plagiatul – măsuri de precauție. Cum văd dacă cineva mă copiază?
• Sursa pozelor. Am voie să iau de pe Pinterest? Le pot folosi pe Facebook? În ce condiții?
• ro vs Analytics vs instrument propriu WordPress
• Trafic – vizibilitate – influență
• Facebook Ads: da sau nu?
• Auto share-uri în 80 de grupuri.
• Când marchez cu P advertorialele? Brand awareness-ul se marchează cu P? Sau doar prezentările de produs?
• Conferințele la care unii bloggeri vin plătiți. Diferența dintre eveniment și conferință. Dintre conferință pe conținut informativ și conferința de lansare a unei game.

Îți mai amintești emoția din prima zi când ai scris pe blog?

Tot ce pot spune după dezbatere este că fiecare a ajuns la propria lui concluzie. Nu există o soluție unanim acceptată. Iar ca să fim în acord cu soluția pe care am găsit-o este necesar să ne răspundem la întrebarea De ce scriu? Uneori ne focusăm atât de intens în a ajunge la numărul acela de zeci de mii de unici, de sute de share-uri, de mii de comentarii, încât uităm plăcerea de a scrie. Uităm emoția din prima zi când am scris pe blog. Și acea emoție nu ținea de câte persoane ne vor citi. Ținea de faptul că am avut curajul de a lansa în vastul online ceva gândit și scris de noi înșine. 

There is no elevator to success. You have to take the stairs.

Spre finalul întâlnirii, când deja profesotii stăteau cu picioarele pe scaune și elevii mâncau relaxați, m-am gândit că:

• Dacă măcar un blog a crescut datorită Digital Parents Talks, my job is done here. El va propaga schimbarea în comunitatea lui și cititorii vor atinge alt nivel.
• Dacă măcar un blogger a crescut el în ochii lui ca valoare, I am happy. Asta e o treabă (ușor) egoistă. Anthony J.D’Angelo zice build your reputation by helping other people build theirs.
• Dacă un singur blogger și-a găsit răspunsul la întrebarea: De ce scriu? Well, excuse me while I kiss the sky 🙂

Nu am mai apucat să vorbesc despre ultimul slide al prezentării, așa că îl pun aici.

Le mulțumesc tuturor celor care cred în Digital Parents Talks, care vin la întâlnirile noastre, care ne sprijină munca, o apreciază și se bucură de ea. Le mulțumesc brandurilor care văd dincolo de cifre, potențialul nișei, frumusețea oamenilor și puterea unei comunități. Digital Parents Talks este un proiect Parenting PR menit să dea valoare nișei de bloggeri părinți.

Sponsorii ediției de Storytelling au fost Philips Avent și Animax. Parteneri au fost Ana Pan, Skin Novels (un deliciu de săpunuri), Centrul Comercial Auchan (cu Jurnalul unui nou început) și Gerlinea. Gazda noastră este Centrul de recreere și dezvoltare personală Conacul Golescu Grant. Vibe-ul locului se simte din fotografiile făcute de Cristina Nichituș Roncea.

Am scris aici despre prima ediție (Cum construim comunitățile) și aici despre a doua ediție (Monetizarea blogului)

Text: Ana Nicolescu

Foto: Cristina Nichituș Roncea