Inspir și expir, Știri
Leave a comment

Sweet little child

“Pune capul pe mama, iubita mica, sunt aici, cu tine!” Si Iulia si-a lasat capul mic si fierbinte pe umarul meu. Dupa ce termometrul a piuit, m-am uitat ingrijorata la el: 39 de grade. Era ora 2 noaptea. De cand o culcasem, Iulia cea mica si apetisanta tresarea la fiecare ora, se trezea plangand si strigand, speriata “mamaaa”. Simtisem ca se incalzeste proportional cu intrarea in noapte, dar mi-am zis sa nu-i administrez antitermic imediat, sa-i las corpul si anticorpii sa-si faca treaba.

Intre timp, ma gandeam in intuneric, de la ce ar putea face febra. Nu tusea, nu stranuta, nu avea nicio stare de apatie. Doar tresarea si se incalzea treptat. Am remeorat intreaga zi. Eu am stat acasa sa fac curatenie generala si le-am dus pe fete la bunica mea. Cu siguranta au ravasit casa bunicii, s-au imbracat cu rochiile ei, au transpirat de la atata harjoana, apoi au mancat iaurt rece de la frigider, ca doar bunica, asa iubitoare, buna si saritoare cum e, nu poate sa le refuze stranepoatelor niciun hatar. Plus ca o fi venit vecina de culoar cu cainele latrand si Iulia s-o fi speriat si de aceea tresare. Insa, de fiecare data cand Iulia raceste, intai ii curge nasul, apoi face febra si la sfarsit tuseste. Deci raceala incepusem sa o exclud de pe lista.

La un moment dat am adormit si m-am trezit brusc de inca o zvacnire de-a Iuliei. Iar a plans cu putere, am alaptat-o. I-am simtit gura mica si fierbinte. M-am gandit ca poate i-o iesi vreo masea sau poate caninii de jos. Poate are gingiile inflamate si o sageata puternic din cand in cand si de aceea tresare. Palmele mici parca ii luau foc. M-am uitat la ceas. Era 12 noaptea. Am zis ca o mai las putin, poate ii scade febra. Am adormit amandoua la loc.

La ora 2 a tresarit de s-a miscat tot patul. A plans apoi mult pana s-a trezit si Mariuca. Am lasat-o pe Mariuca in pat spunandu-i ca Julie are febra si ma duc sa-i pun termometrul si sa-i dau medicamentul “cu gust de portocale”, cum ii spune ea, la bucatarie, daca e cazul. A inteles sau poate a luat-o somnul imediat ca nu s-a impotrivit deloc. La bucatarie, lumina unui singur bec a facut-o pe micuta din bratele meu sa mijeasca ochii si sa si-i ascunda in pieptul meu. Bogdan ne pregatise, de cu seara, de cand simtisem amandoi ca Iulia face febra, Nurofen pentru copii. M-am uitat atenta pe fata Iuliei sa vad daca are urme de varicela sau de vreo boala a copilariei, care sa explice febra. Nu. Nimic. I-am pus termometrul si cand am vazut ca indica mai mult de 38 de grade, i-am dat o siringa de antitermic care stiu ca isi face efectul in vreo 15 minute de la administrare. Singurul diagnostic plauzibil, la care ajunsesem prin eliminare, a fost durere asociata cu cresterea maselelor sau a caninilor si inflamarea gingiilor.

M-am plimbat putin cu micuta febrila prin sufragerie si am sorbit-o din priviri cum imi adoarme in brate. Lumina de la becurile stradale ii mangaia obrajii imbujorati si numai buni de pupat. Ii placea. Se simtea alinata. Se simtea iubita. Se simtea unica. Cand am asezat-o in pat, deja febra incepuse sa ii scada. Eu am privit-o o jumatate de ora in continuu si i-am multumit lui Dumnezeu pentru toate miracolele din viata mea.

Text: Ana Nicolescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *