All posts tagged: cristian sutu

Portret de familie, oglinda în care îmi văd rădăcinile și aripile

Îmi aduc aminte perfect primul nostru Portret de Familie by Foto Union. Nici nu am cum să nu mi-l amintesc. Tocmai făcusem un test de sarcină și ieșise pozitiv. Eram însărcinată cu Julie. Ne înghesuisem în mașină și cu ai mei. Îmi pria acel împreună. Simțeam că am cu mine atât rădăcinile, cât și aripile. Cel mai comod stătea Tăticul Urban. El însă înghesuia la volan niște înjurături. Ningea și traficul era horror. Săptămâna trecută am trecut în calendarul Advent că mergem la Portret de Familie. Aaaa, eu știu unde mergem, mami. Acolo unde este un pian și cântă un domn. Spuse Măriuca amintindu-și de ședința foto de acum 4 ani. Mereu mă surprinde cu frânturi de amintiri despre care eu cred că nu se mai află în memoria ei. Dar se pare că sufletul ei a fost fermecat de Byron cântând la pianul de la Lelia. Pe atunci Măriuca avea 2 ani jumate. Wow! În următorul an, am mers undeva pe Lipscani și m-am simțit tristă pentru că nu ne-am sincronizat programul cu întreaga familie să …

Să ne deschidem aripile pentru a zbura și pentru a-i proteja pe cei dragi

Înainte de fiecare Crăciun, pecetluim finalul anului cu un Portret de familie făcut de Cristian Șuțu, în maratonul său de ajutor de Moș Crăciun cu Foto Union. El ne face cadou de patru ani încoace o radiografie a familiei noastre restrânsă și reunită și ne pune față în față cu cine suntem noi. Uitându-mă la fotografiile de anul acesta îmi dau seama că a fost un an frumos, provocator, greu și împlinitor. Un an din care am învățat și am realizat multe atât profesional, cât și emoțional și spiritual. În continuare cred că Iulia este un suflet care mă vindecă și mă învață să fiu. Datorită ei mă descopăr și învăț să mă las să fiu exact așa cum sunt. Este delicioasă și așa veselă mereu. O admir și îi savurez fiecare gest, fiecare respirație, fiecare joc, fiecare mișcare, fiecare cântec. Cel mai mult iubesc la ea că știe să ceară iubire exact atunci când are nevoie. Dacă vrea conectare, vine la mine în brațe, orice aș face, fie că scriu, fie că fac mâncare, …

In a family portrait we look pretty happy

Portret de familie 2014 Desigur, daca zici cateva zile inaintea Craciunului, oras impodobit cu beculete si arcade luminoase, aglomeratie, colinde, brad impodobit, dar inca nu acasa, caldura si oameni frumosi, zici Portret de Familie. Pentru mine, a devenit o traditie care rezuma un an intreg si pe care o astept de la Portretul de anul trecut. Nu voiam sa ratez nici anul acesta fotografiile de pe canapeaua care primeste, bucuroasa, parinti, copii, indragostiti, colegi, rude… oameni de toate felurile. Asa ca am luat fetele, incantate si nerabdatoare, si pe Bogdan, care a bombanit, ca in fiecare an, tot drumul. Dar cine il mai lua in seama? Noi, fetele, cantam in masina si ne minunam de copacii cu crengile grele de becuri atarnate. Dupa ce ne-am invartit putin pe Selari si mi-am amintit de Gara Lipscani, de Club A si de magazine mici care acum s-au rebrenduit cu nume mari si luminoase, dupa ce mi-au revenit franturi de amintiri din facultate, am intrat la numarul 14, la Academia de biliard. Multa lume la rand, pe holul …

Portret de familie, la Lelia

La Lelia, bradul era impodobit, clapele pianului se lasau dezmierdate melancolic, cativa nostalgici asteptau la mese ceaiul aromat, iar noi, noi 4, ajungeam la Portret de familie. Iulia adormise in masina. Mariuca isi schimbase tinuta si isi facuse unghiile cu oja. Eu sorbeam bradul din priviri. Iar Bogdan nu stia cum sa impace 3 fete, unde sa ne asezam, unde sa punem hainele, cu ce obiecte de la Avon sa facem poza. Pana la urma, ne-am hotarat, iar Cristi a surpins, si in acest an, emotii, sentimente, schimbari. Anul asta nu am mai reusit sa strangem toata familia in jurul nostru, insa m-am bucurat ca am ajuns, pentru ca Portretelor de la Foto Union eu le pun rame in suflet. Anul trecut, pe 11 decembrie, Mariuca implinea 1 an si 8 luni. Anul trecut, pe 11 decembrie, testul de sarcina iesea pozitiv. Anul trecut, pe 11 decembrie, mergeam la Portret de familie. Anul asta, pe 5 decembrie, Iulia implinea 4 luni. Anul asta, pe 5 decembrie, am mers, noi 4, la Portret de familie. Cristian …

Perceptia femeilor despre ele insele – Partea a II-a. Interviu cu Cristian Sutu, fotograf in campaniile Portret de femeie

 “Majoritatea femeilor au nevoie sa auda ca sunt frumoase”, Cristian Sutu Dupa ce ieri, Oana Stoianovici, coach si lider transformational, ne-a vorbit despre imagine si stima de sine, astazi, aflam cum se vad femeile prin obiectivul aparatului de fotografiat a lui Cristian Sutu, care, alaturi de Radu Badoiu formeaza Foto Union si pun la cale, in fiecare an, printre altele, campaniile Portret de Copil, Portret de Familie si, mai ales, Portret de Femeie. Ai fotografiat sute de femei in campaniile Foto Union. Ai remarcat ca unele dintre ele vor sa para altfel in fotografii decat sunt in realitate? Cristian Sutu: N-as zice unele. As fi ceva mai precis: majoritatea. E un fenomen destul de complex, care incepe cu machiajul si se termina cu privirea aia in care nu poti citi nimic altceva decat “cine dracu’ m-a pus sa vin aici?” Daca da, de ce crezi ca aleg sa poarte o masca? Cristian Sutu: E simplu: nesiguranta. Si absenta unui barbat (sau a unei femei, ori macar a unui caine) care s-o convinga din priviri ca …

Portret de mamica urbana insarcinata

Erau cred ca sute de grade afara. Eu ma imbracasem, la sugestia Mariucai, cu un tricou portocaliu neon, cu iepure, de la Mamagama, si cu blugi. Desi as fi ales o rochie cat se poate de subtire si sandale, am vrut sa-i arat ca parerea ei conteaza. Plus ca stiam ca voi ajunge la Foto Union  sa fac o poza pentru o campanie umanitara pentru un copil si tricoul mi s-a parut cat se poate de ludic. La sugestia lui Cristian, am acceptat sa facem, dupa fotografia de campanie, si un shooting cu mine insarcinata. Mi-a placut propunerea, recunosc, ca doar am o doza de narcisim considerabila si pe alocuri daunatoare, insa eram convinsa ca nu voi putea transmite ceea ce simt cu adevarat in timpul sarcinii cu al doilea copil. Si asa a si fost. Am avut emotii, nu am putut sa ma concentrez, nu stiam ce sa fac cu mainile, cum sa stau cu picioarele, cautam un obiect in decor de care sa ma ajut sau, mai bine zis, in spatele caruia sa …

Daca nu as vedea…

Intr-o zi, primesc de la Claudia, un mail cu rugamintea de a ma implica in promovarea unui caz umanitar. Cateva zile nu m-am uitat pe pagina de Facebook creata pentru caz, stiam doar ca este vorba de un copil de 5 ani care sufera de retinopatia prematuritatii, adica nu vede si are nevoie de operatie. Nu m-am uitat pentru ca am ales, ca in ultima etapa a sarcinii, sa nu ma mai implic in cazuri care ma pot afecta si ma pot dezechilibra emotional. Vreau sa vad doar partea frumoasa a vietii pentru mine si pentru copilul meu. Insa Claudia a revenit cu un mesaj, pentru acelasi caz, despre o campanie foto tare interesanta, in colaborare cu Foto Union. Bloggeri, persoane publice, ziaristi… urmau sa fie fotografiati, pe rand, cu ochii inchisi si cu un mesaj scris cu ce le-ar lipsi daca nu ar vedea. Am zis ca asta pot face, fara a ma lasa afectata de caz, pe cat posibil. In timp ce ma mergeam spre sedinta foto, ma gandeam ca daca nu as …

Portret de Mariuca, by FotoUnion

1 iunie 2013. Berzei 16. Ora 11.30. Am ajuns cu Mariuca la sediul FotoUnion, undeva in spatele liceului Cervantes (loc care, privit din masina in timp ce asteptam la semafor, mi-a starnit amintiri din copilarie pentru ca acolo am facut eu 8 ani de spaniola intensiv). Asa ca am intrat nostalgic in atmosfera copilariei si curioasa in curtea FotoUnion, racorita de ploaie. Mariuca se agita jucausa sa calce prin balti si sa urce cateva trepte. Ne-au intampinat Cristian Sutu si Radu Badoiu, intr-un cuvant FotoUnion-istii, dupa cum sigur stiti. La vederea lor, Mariuca (aflata la varsta la care incepe sa se rusineze de barbati) s-a ascuns dupa mine si s-a agatat, ca o maimuta, de piciorul meu. I-am spus ca eu am putina treaba inauntru si, daca vrea, poate sa ramana fie la masina, fie in curte sa se joace, fie sa vina cu mine. Evident, oferta avea o singura bila castigatoare. Singura in masina nu era prea placut, singura in curtea necunoscuta nu s-ar fi simtit in siguranta. Asa ca, bineinteles, a ales sa …

Am descoperit natura, la inceput de aprilie, cu ajutorul Dacia Plant si Foto Union

Va spuneam aici ca in saptamana 1 -6 aprilie urma sa se desfasoare un program educativ, destinat elevilor in cadrul Saptamanii Altfel, pus la cale de catre asociatia Descopera natura si Dacia Plant, cu sprijinul Foto Union. Si s-a desfasurat, zic  eu cu succes, din ce am citit pe blogurile celorlalte mame, Ioana, Bogdana, Adela, Cristina. Noi am fost plecati din tara la inceputul Saptamanii Altfel, deci n-am ajuns la precampania pentru bloggeri. Insa, pe 5 aprilie, am incercat din rasputeri sa ajungem totusi la penultima zi a evenimentului si sa ne intalnim cu copiii de la scoala unde Victor, copilul de Olandez Zburator, invata. Am ajuns in Herastru, la cafeneaua Tete-a-Tete, la finalul evenimentului, cand copiii erau deja incolonati si se indreptau spre autocar. Deci nu l-am prins pe Mugur Pop sa aflam mai multe despre plante de la el, am auzit ca are darul de a povesti. Poate anul viitor. Insa Cristian Sutu ne-a invitat, impreuna cu cei 3 Olandezi Zburatori, sa descoperim natura din Herastrau si ne-a oferit un cadou de la …

Primavara incepe cu Portret de femeie

Ah, in sfarsit respir primavara. Zambile, soare, femei cu martisoare in piept. Cel mai mult ma impresioneaza cate un batran cu mainile pline cu buchetele de ghiocei, care merge grabit spre casa. Ce frumos e sa primesti :). Important e sa si stii cum sa primesti. Asa ca, ma voi bucura de fiecare fir de floare, de fiecare snur vestitor al primaverii, de fiecare urare primita. Pentru mine, primavara a inceput, inainte de 1 martie, cu un Portret de femeie, marca Foto Union.  Acum vreo 3 zile, pe ploaie, vant si aglomeratie, am zis ca ar fi frumos din partea mea sa onorez invitatia celor de la Foto Union de a participa la precampania Portret de femeie, dedicata bloggeritelor. Eu aveam un deja-vu cu drumul prin centrul capitalei, pe la ora sase seara. La fel de greu am ajuns si in decembrie, la Portret de familie. Avantajul a fost, de data asta, ca eram singura in masina si puteam sa vorbesc necenzurat, dezavantajul, ca nu mai aveam dezaburire si nici servo. Insa totul a trecut …