All posts tagged: feminitate

De 1 iunie am muncit pentru alți copii și pentru alți părinți. Apoi am recuperat cu fetele mele

Deși am susținut ca 1 iunie să fie zi liberă pentru ca părinții să își petreacă mai mult timp cu copiii, fix eu nu am făcut acest lucru de Ziua Copilului. Pentru că am muncit. Pentru alți copii și alți părinți. Pe de o parte este frustrant, pe de alta, simt că am ajutat câțiva părinți să aibă anumite conștientizări și pe mulți copii să aibă o zi de sărbătoare. Cu fetele mele am recuperat abia pe 3 iunie și tot mai e loc de conectare. Abia aștept să vină concediul. Dar să vă povestesc cum mi-am petrecut prima parte a zilei de 1 iunie. Așa cum vă povesteam într-un articol anterior, am avut onoarea să fiu invitată de Itsy Bitsy, pentru al treilea an consecutiv, să susțin un workshop pentru părinți, la Cea mai mare zi liberă națională. M-am gândit să abordez o temă de interes și să aduc exemple cât se poate de concrete. Tema a fost: Cum îmi recapăt feminiatatea după ce am născut. Am pornit de la ideea că feminitatea este oricum în …

Cum îți faci timp pentru tine în viața ta? N-am timp și nici bani. Mituri urbane

În ultimul timp îmi dau seama că setarea unui scop și a unei strategii pentru îndeplinirea scopului sunt cheia de succes atât pe plan personal, cât și pe plan profesional. Aș mai putea adăuga organizarea riguroasă și ambiția de a mă ține de planul setat. Să vă dau un exemplu. Context: lucrez cel puțin 9 ore pe zi. După muncă mă ocup de copii, de trebuile casnice. Înainte de muncă, la fel. Scop: să am mai mult timp pentru mine, pentru meditație, pentru yoga, sală și citit, într-un cuvânt, să am un timp pentru mine zilnic ca să îmi încarc bateriile și să pornesc cu sacul plin de energie, bucurie, conectare, echilibru, aliniere la cine sunt eu. Inamicii: timpul și banii. Cum nu externalizez serviciile de curățenie sau de gătit (pentru că anul acesta strategia financiară este pe acumulare, nu pe cheltuială), timpul care îmi rămâne doar pentru mine este dimineața, de la 6 la 7. Ca să fiu pe deplin încărcată, mi-ar trebui veo două ore, dar la 5 ochii se încăpățânează să mai …

#TheLightFeather. Povestea unei cămăși tip pay it forward. By Mămica Urbană și Pineberry

Cel mai dulce sunet este sunetul liniștii. Și asta am învățat să fac în ultimul an. Să tac și să am răbdare. Cu mine. Doar cu mine. Luna acesta se împlinește un an de când eu m-am întors conștient către mine, m-am întors să-mi construiesc casa sufletului meu. Mi-am pus intenția să mă văd, să nu mai fiu invizibilă pentru mine, să fiu în contact cu valorile mele și să mențin un echilibru între rolurile mele de mamă, soție și antreprenor. Am reușit să mă văd, să descopăr măreția lumii mele interioare. Am vrut să cred mai degrabă în liniștea sufletului meu, decât în zgomotul lumii exterioare. De multe ori am simțit că am aripile legate la spate, deși știam că nu sunt legate. Am descoperit comori, dar m-am depărtat de unul dintre roluri și nu am mai știut să privesc acolo. Iar atunci când priveam, vedeam lucrurile doar dintr-o perspectivă. O alta nu știam. Așa că dacă ar fi să rezum acest an, aș spune, vorba citatului: sometimes you win, sometimes you learn. Ce …

“Divorțul nu este o soluție, este o concluzie.” Oana Stoianovici, coach și lider transformațional

Despre schimbările din mine și despre regăsirea ancorelor mele interioare, am scris de nenumărate ori aici. Drumul meu către feminitate a fost inițiat de Oana Stoianovici, coach și lider transformațional, în cadrul workshop-urilor susținute de ea, O zi de feminitate și Tainele feminității sacre. Astăzi vorbim cu Oana despre divorț, monogamie, invizibilitatea în cuplu și analizăm ce transmit două melodii difuzate în exces la radio. Iar la final, avem o surpriză. Un concurs la care puteți câștiga un loc la workshop-ul O zi de feminitate. Trăim vremuri în care rata divorțului crește de la an la an. Motivele sunt diferite: relații extraconjugale, violență, nepotrivire etc. Ce se află de fapt la baza acestor motive? Oana Stoianovici: Am pierdut contactul cu rolul și energia feminină și masculină și, astfel, nu mai știm cum să ne ordonăm relațiile. Acest reper aduce foarte multă confuzie într-un cuplu și nu ne permite să creștem împreună. Avem nevoie să ne reconectam cu energia de bază ca femei și ca bărbați. Numai așa există joc, creație, dinamism, creștere: prin jocul dintre …

Cum îmi regăsesc feminitatea în vestimentație. Interviu cu Gabi Urdă, consilier de imagine

Toată copilăria am admirat-o pe mama că era atât de feminină, în primul rând prin vestimentație. Purta tocă și voal, rochii cambrate care îi ajungeau până la jumătatea gambei, perle albe și sandale fine, cu tocuri delicate. Mergea grațios, dar ferm și niciodată nu pășea către extravaganța de a purta flecuri metalice astfel încât să atragă atenția când mergea pe stradă. Mama din copilăria mea era o prezență fină, delicată, veselă și nu aveai cum să nu o remarci. Era atrăgătoare și puternică prin vulnerabilitate și prin feminitatea pe care o emana. Când am crescut, mama a încercat să-mi impună stilul ei. Însă eu nu mi l-am putut însuși pentru că nu era al meu, pentru că voiam să fac propriile mele alegeri vestimentare. Îmi plăcea ce vedeam la ea, însă consideram că era nevoie să îmi găsesc singură drumul pe baza experiențelor și percepțiilor mele. Așa că, adolescentă fiind, m-am răzvrătit. Am început să nu mai port fuste sau bluze cu accente delicate. Optam pentru blugi și cămăși largi, cadrilate, bocanci inclusiv pe plajă …

Să renaști este o binecuvântare. De atunci încolo nu doar exiști, ci înveți a trăi.

Tu? Ai 20 de ani? Nu ți-aș fi dat mai mult de 14. Ai 36 de ani? Nu-i arăți. Ce norocoasă ești. Mi-am dat seama că nu ești așa mică precum pari abia atunci când ai început să vorbești. Mereu am părut mai mică decât sunt. La început, nu aveam nicio reacție, nicio emoție la această trăsătură de-a mea. Era parte din mine, pur și simplu. O luam după mine ca atare. Cu normalitate. Fără entuziasm exacerbat. Fără părere de rău. Îndoiala că această trăsătură ar trebui acceptată mi-a pătruns în inimă începând din adolescență și s-a cuibărit ușor ușor până când am început să devin frustrată că la 25 de ani arătam ca un copil. Fizic, nu mă deranja deloc, însă simțeam că nu sunt luată în seamă, că nu mă fac auzită, că sunt într-un vis în care vreau să țip și vocea nu mi se aude. În adolescență treceam cu ușurință în tabăra băieților pentru că eram de-a lor, jovială, veselă mereu, pusă pe șotii, știam cum să țin un secret și …

Cea mai importantă relație pe care o am este cea cu mine însămi

Se întâmplă că din primăvară încoace, Universul îmi tot trimite semnale că ceea ce îmi doresc, pot obține. Totul este să îmi pun intenția și aceasta să fie în concordanță cu cel mai înalt gând al meu, cu cea mai frumoasă stare de pace, de lumină, de bine, de echilibru, de armonie. Din primăvară, am o sete de nestăvilit de autocunoaștere. Vreau să văd, să știu cine și ce sunt eu în interiorul meu, cum îmi e sufletul, ce pot face cu mintea mea, cum să îmi văd corpul ca pe un altar. Cum mă pot onora, bucura și cinsti în mod conștient în complexitatea dimensiunii umane de 3D, corp-minte-spirit. Așa cum am mai povestit, triggerul a fost O zi de feminitate. A urmat apoi o săptămână de yoga. Iar acum citesc o serie de cărți despre spiritualitate. În fiecare zi îmi dau întâlnire cu mine în spațiul sacru pe care mi l-am creat, acolo unde e mereu liniște, iubire și îngăduință, acolo este refugiul meu. Acolo aflu despre comorile din sufletul meu. Acolo îmi …

De acum 10 ani… O zi de feminitate

Octombrie 2005. Dimineata de toamna calduta. Merg grabita la job pe stradutele intortocheate dintre Caderea Bastiliei si Lascar Catargiu. Am avut o vara mandra ca am terminat un master de Comunicare Manageriala si Resurse Umane. Pe al doilea, de Proiecte Internatioanle, abia l-am inceput cu emotii, bucurie si multe sperante de a-mi gasi un job in alta tara. Am 25 de ani, lucrez in centrul Bucurestiului, am serile libere. Weekend-urile la fel. Am un iubit, o gasca de prieteni, am bani sa merg la mare si la munte, sunt, Slava Domnului, sanatoasa. Cu parintii ma inteleg bine. Imi place viata mea, e senin in ea. Ma uit la ceas. Sunt in intarziere. Un barbat pe la vreo 30 de ani ma opreste si imi spune: –          Pot sa te intreb ceva? Eu incetinesc pasul, ma uit in jur, fac ochii mari si aprob din cap, fara sa scot vreun cuvant. –          De ce mergi asa intepata? Ma incrunt la el, ii intorc spatele si plec si mai intepata, apasand ferm tocurile in asfalt. Cand ajung …

A trai este o arta. Drumul meu catre mine.

Nu stiu sa zic un moment concret cand am inceput sa vreau sa stiu cine sunt eu, din ce sunt alcatuita, de unde vin si incotro ma indrept, ce vieti am mai avut si ce grad de spiritualitate voi atinge, ce inseamna sa renunti la ego, ce este iubirea, cine este iubire, ce rani am, de unde imi vin, cum le pot vindeca, cum sa ma incarc de pozitiv, cum sa nu mai am ganduri negative, cum sa am o relatie cu Dumnezeu, cum sa ii vorbesc, cum sa ma uit in mine, prin mine, cum, ce cand, cine, cu cine, cu ce… Cert este ca simt ca sunt in cautatea sufletului. Asa cum am mai zis, sunt de acord ca suntem suflete care au trupuri si pana acum am luat ad literam acest concept, incercand sa-mi gasesc lumina si sa o pastrez, sa imi vad sufletul si sa ma las ghidata de el, sa stiu sa ii vorbesc, sa stiu sa il ascult. Asa cred ca am inceput calatoria mea catre mine. Astfel mi-am …

Iubirea este despre acceptarea reala a cine esti tu. Pana atunci, iubirea este doar un concept.

Viata nu este despre ce am facut, ci despre CINE SUNT? Sunt inca ravasita, bulversata, rascolita dupa ziua de sambata. E ca si cum cineva ar fi venit cu un vatrai si mi-ar fi rascolit focul care ardea mocnit, cu ramasite de carbuni, facute scrum si din loc in loc, cate unul portocaliu-rosiatic imi amintea ca merita concentrarea de a ma uita in interiorul meu, ca colo e un suflet care vrea sa fie vazut chiar de mine insami. Sunt bulversata pentru ca simt ca pana acum am dormit, am fost amortita, anesteziata, deconcentrata, distrasa in alte parti catre forme, nu catre continut, catre concept, nu catre profunzime. Simt ca doar am vazut ploaia, am constientizat forma si clairtatea picaturilor, dar nu am trait-o, nu am simtir-o, nu am respirat-o, nu am integrat-o, nu am dansat cu ea, nu am lasat-o sa-mi aduca prospetime, liniste, lumina, curatenie. Simt ca am vut sa ma simt femeie, fara sa inteleg ce inseamna cu adevarat sa fii o femeie trezita si constienta, fara sa stiu din cate aspecte …