All posts tagged: inteligenta emotionala

educatia-sexuala

Ce este important să le transmitem copiilor despre propria sexualiate?

I-am trimis aceste întrebări Dianei Stănculeanu în urmă cu ceva vreme ca un preview pentru conferința din 29 octombrie pe care o va susține alături de Urania Cremene și Gaspar Gyorgy. Întâmplarea face ca răspunsurile la întrebările mele despre educația sexuală la copii să fi venit chiar azi, în plină mediatizare a balului bobocilor din Cluj. Să fie ne fie de folos tuturor părinților și să ne vedem cu bine duminică la conferința cu tema Cultivarea inteligenței parentale prin curaj, compasiune și conectare.  Vei vorbi la conferința din 29 octombrie despre educația sexuală. Care este cel mai mare tabu pe care părinții îl au legat despre acest subiect? Diana Stănculeanu: Aș vorbi mai degrabă despre prejudecățile legate de acest subiect: Pentru mulți părinți încă educația sexuală se limitează la a vorbi cu copilul despre relația sexuală și anatomia acesteia, pierzând din vedere bogăția de concepte ce se ascund sub umbrela educației sexuale (stimă de sine, limite, emoții, încredere, atașament, respect, funcționalitatea corpului nostru, protecția și sănătatea lui, abuz etc.) Mulți părinți se îngrijorează că o discuție onestă despre …

Care sunt așteptările cu care ne împovărăm copiii?

Ca și copil îmi doream să cresc mai repede. Să pot să fac și eu toate lucrurile pe care puteau să le facă păriniții mei. Să stau în sufragerie când se discută chestii de oameni mari. Să vin acasă seara, pe întuneric. Să mă culc târziu. Să merg la serviciu. Să am banii mei. Să nu mai îmi fie frică de unii adulți, de câini, de situația în care mă încurc la serbare, de faptul că nu sunt eu aia selectată să fie solistă la cor, de un rezultat prost la olimpiadă. Să nu mai îmi fie frică de eșec și de abandon. Să nu mai îmi fie frică. Punct. Acum când am crescut, descopăr că în continuare am aceleași frici ca în copilărie. Îmi este frică de unii oameni, de câini, de faptul că oamenii îi aleg pe alții și nu pe mine în anumite situații. Îmi este frică de eșec și de abandon. Ce fac adulții cu fricile lor? Ca și copii primim de la adulți mesajul: N-are de ce să-ți mai fie …

Îi învățăm sau nu pe copii să scrie de la 4-5 ani?

Văd în jurul meu mulți părinți încrâncenați să-și învețe copiii să scrie de la vârsta de 3-4 ani. La grădiniță, Măriuca învață la grupa mijlocie cifrele, să le recunoască și să le scrie. Eu din câte am citit, am înțeles că cea mai potrivită vârstă pentru a începe să învețe să scrie este 6-7 ani atunci când au creierul suficient de dezvoltat pentru a înmagazina anumite cunoștințe, când au mușchii falangelor sufiecient de dezvoltați pentru o anumită precizie a formelor etc. Pentru mine sunt multe alte lucruri importante pe care să le învețe la 4 ani decât scrisul. Mie mi se pare important să învețe să socializeze, să știe anumite reguli de bună purtare în public, reguli de igienă, de siguranță, de sănătate. Și consider că este esențial și prioritar să lucrăm la inteligența emoțională, să învețe să își recunoasă emoțiile, să le denumească, să știe că sunt firești, să nu se teamă de ele, să nu se rușineze cu ele, să nu le ascundă pentru că cineva din familie îi amenință că dacă mai …

Suntem suficient de maturi psihologic și relațional pentru a ne cultiva inteligența erotică?

Am așteptat ziua de sâmbătă, 4 iunie, ca pe cea mai fină ciocolată belgiană pe care o păstrezi pentru ocazii speciale. Simțeam că Esther Perel va aduce multă lumină, maturitate, și, mai ales, o nouă abordare și o perspectivă actuală și profundă asupra sexualității, vieții erotice și a vieții de cuplu. Probabil că simțeam așa pentru asta îmi doream să aflu, să văd, să aud. Îmi doream o discuție serioasă, adevărată, fără ocolișuri, despre intimitate. Și așa a și fost. Chiar mai mult de atât. Psiholog și psihoterapeut de renume internațional, în ultimii zece ani a ajuns să fie considerată unul dintre experții relaționali ai zilelor noastre. Esther a stabilit de la început că va folosi sexualitatea ca o fereastră pentru a înțelege mai bine aspectele lumii. Prima întrebare pentru sală a fost: Câți dintre dvs considerați că ați primit o educație sexuală bună? Nicio mână ridicată. Părinții, școala și religia ne-au învățat să ascundem orice ține de zona intimă, să ne rușinăm, să găsim denumiri organelor sexuale, să nu ne atingem, să nu ne …

Cum cresti un copil independent, disciplinat si cu stima de sine pana la cer?

Tu faci cum iti spun eu ca stiu mai bine. Nu pune mana acolo ca te arzi! Nu te urca singura pe scaun ca o sa cazi. Stai ca iti tin eu biberonul.  Spune-i doamnei cati ani ani? Cum te cheama? De ce vrei sa le sustii pe fete sa plece din tara cand vor fi mari? Vrei sa ramai singura la batranete? Atunci de ce am mai facut copii? Sa-i dam societatii? Cum adica pentru ei? Sunt doar cateva dintre indemnurile si discutiile pe care le avem apropape zilnic in casa. Amandoi, si eu si sotul meu, avem aceeasi varsta. Amandoi am crescut sub acelasi regim comunist, cam cu aceleasi lipsuri, cu acelasi sotron, tara tara vrem ostasi, cu cubul Rubic, cu tenesii de Dragasani si cu treningurile alea albastre. Cu taberele la Padina, cu cravata de pionier. Cu obedienta, cu stat la coada, plecat capul in fata adultilor, cu respect, pe alocuri prost inteles, cu matale si dumneavoastra, cu 10 lei pentru un 10 la scoala. Ce ne face diferiti acum, cand suntem parinti? Conservatorismul …

Cea mai buna scoala a emotiilor este scoala de acasa

Inca de cand sunt mici copiii doresc sa planga, sa rada, sa tipe, sa se exprime… Tipetele lor reprezinta o necesitate, o dorinta care nu poate fi comunicata altfel, o revarsare a frustrarilor. Exprimarea emotiilor este pentru copil o necesitate profunda, altfel frustrarile si dorintele lui sunt blocate si incep sa se acumuleze. Varsta de 3-7 ani este perioada ideala in care copii pot sa tipe, sa se bata, sa sara in sus de bucurie, sa inventeze tot felul de lucruri, sa se infurie si sa se tavaleasca pe jos. Mai tarziu, ele vor disparea de la sine. In schimb daca sunt reprimate, vor ramane ascunse in subconstient si vor continua sa persiste si sa traiasca, rabufnind, din cand in cand, atunci cand te astepti mai putin. Stiu ca este nevoie de curaj si de nervi de otel pentru a-ti lasa copilul sa-si exprime sentimentele, dorintele, frustrarile, de a-l incuraja sa exploreze portile necunoscutului si de a merge pe drumul lui. Insa stiu si ca daca ne temem tot timpul pentru copilul nostru, si raspundem …