All posts tagged: suflet

Fiecare om care intră în viața noastră vine cu un dar

Uneori De multe ori mă zbat printre gânduri și analize, sincronizări și coincidențe, încercând mai degrabă să înțeleg cu mintea tot ce îmi oferă Universul, și nu să simt cu inima. Sunt mai degrabă cognitivă, decât senzorială. Observ la oamenii din jurul meu, dar mai ales la mine, faptul că deși știm că e mult mai eficient, benefic, veridic, feeric, idilic să trăim în inimă, ne consumăm timpul cu trăitul în minte. Frica de a pierde controlul nu ne dă voie să fim așa cum suntem noi de fapt. Nici nu mai știm cum suntem și cine suntem pentru că nu reușim să mai ajungem la miezul nostru din cauza tuturor măștilor pe care le purtăm și a zidurilor pe care ni le-am construit în jurul inimii noastre. Devenim sceptici la tot ce ni se oferă altfel decât cognitiv și credem că ne creăm lumi iluzorii dacă avem curiozitatea să coborâm în inimă. Când de fapt, iluzie e ce trăim zi de zi, iar adevărul îl trăim doar cu inima. Cum ne raportăm față de reflectarea …

Zgomotul ce ne acoperă sufletul

Eram la o terasă pe malul mării. În Grecia. Se înnoptase deja. Împingeam ușor balansoarul. Un picior îl aveam în nisipul rece și îmi plăcea cum mi se scurg firele de nisip printre degete și lasă în urma lor oja prăfuită. Celălalt picior îl țineam lipit de pieptul meu pe sub rochia bleumarin, lungă, ca și când nu mi-aș mai fi dat voie să plec de acolo. Merele din sangria dulce se înghesuiau spre buzele mele când sorbeam din paharul rotund, generos. Mi-era aproape liniște. Muzica de club strica extrem de kitschos, drumul către liniștea absolută. În setea mea către pur, clar, limpede, mi-am îndreptat privirea spre plajă. Alte balansoare și scaune late cu perne de pânză albă și tare își găzduiau la mesele de lemn fetele și băieții mult mai tineri, plictisiți de terasa mult prea pașnică în comparație cu altele alăturate, pline ciucure de oameni pestriți. Acolo unde acum 6 ani erau făclii cu foc adevărat, acum erau leduri și becuri sub formă de flacără. Mi-am ridicat privirea și umbrelele de stuf erau …

Despre ele, fetele mele: “Orice copil poarta o zana nasa in sufletul lui”, Francis Thomson

Am avut acum vreo 10 – 15 zile, o perioada foarte agitata sufleteste. M-am invartit, m-am rasucit, m-am contorsionat, cu mintea si cu inima. Am vorbit, m-am descarcat mai mult sau mai putin, dar totusi eficient. Am avut nopti nedormite, nelinistite, inarcate de ganduri, intrebari, situatii, oameni, ipoteze. Nopti mult prea pamantene cand eu visez la altceva. Intr-una din nopti, cand ceasul electronic arata rosu strident cifra 3 si eu ma simteam incruntata si chinuita, fetele mele, care dormeau langa mine, oftau in somn, cand una, cand cealalta. Eu inchideam ochii. Ei nu voiau sa stea asa. Imi dadeau lacrimile si imi impuneam sa gandesc pozitiv ca sa nu le mai transmit lor starea mea de neliniste. Ora 4 a venit si Iulia s-a trezit, s-a ridicat mica, rotunda si calda in genunchi, a venit deasupra capului meu si m-a pupat pe frunte. Apoi s-a culcat la loc. … Intr-una din zile, la pranz, incercam sa o adorm pe Iulia. Moale si jucausa, cu falcile ei moi si numai bune de smotocit, micuta de 1 …

Iulia, de unde vii?

Saptamana trecuta mi s-a intamplat ceva extraordinar, dar nu m-am simtit pregatita sa povestesc. Extraordinar e banal spus si nu descrie fidel ce am simtit. Era seara. O culcasem pe Iulia de noapte, insa nu adormea. Se foia, plangea, ma striga, apoi se linistea cand dadeam sa intru la ea. La un moment dat, am intrat in camera ei. Am luat-o in brate si ma plimbam cu ea prin camera. Am lipit-o de mine vertical. O bateam usor pe spate, crezand ca nu a scos aerul dupa ce am alaptat-o si d-aia nu poate sa adoarma. Ea m-a cuprins cu mainile de gat si si-a lasat tot corpul moale. Era cu nasul pe gatul meu si eu o simteam cum respira cald. Si, dintr-o data, parca s-a deschis. Parca nu mai avea burta si piept, ci doar spatele si lateralele, ca un perete concav. Inauntru era ca un suflu, ca un aer caldut, linistit, calm, ca oxigenul de la reanimare. Iar eu parca m-am simtit in mijlocul sufletului ei, parca i-am vazut sufletul si i …