Eu ca mamă
Leave a comment

Tehnologia, speranța educației în școli. Transmisiune prin live streaming de la Muzeul Antipa

În muzeu era mai mult frig decât cald. Dar sângele îmi circula cu așa viteză, încât nu mai simțeam răcoarea dată de înălțimea încăperilor și de marmura podelelor. Îmi luasem o cafea dulce, fierbinte și cu mult lapte, deși eu nu beau cafea. Însă data de 10 noiembrie avea să fie una specială, așa că lucrurile care mă scoteau din sfera mea de confort erau chiar permise și binevenite. Ele îmi distrăgeau atenția de la faptul că trebuia să transmit prin live streaming, din Muzeul Antipa, un scurt rezumat despre ce înseamnă dioramele, pentru copiii de la o școală din Lugoj.

Aveam emoții ca la școală pentru că era necesar să reproduc un text așa cum îmi fusese dat, fapt ce m-a întors în anii de liceu când eram scoasă la tablă. Mi-am dat seama că îmi e mai ușor să vorbesc liber decât să redau un script, dar așa erau regulile și nu era loc de întors. Mi-am zis că acesta este un test de adaptabilitate și de flexibilitate și am tras aer adânc în piept în timp ce un băiat de la camera de filmat îmi monta microfonul și mă punea să fac probe de sunet.

12241638_10153217925247043_1993569933612166284_n

Era a doua zi din Săptămâna Voluntariatului (9 – 13 noiembrie), când Orange, cu ajutorul tehnologiei, aducea mai aproape de copiii din alte județe, exponatele din Muzeul Antipa, prezentându-le live. Concret, în aceste 5 zile, peste 70 de voluntari, angajați Orange, împărțiți pe echipe, au făcut tururi virtuale ale Muzeului Antipa. În fiecare zi, pe rând, copiii între 9 și 11 ani, din Filiași, Lugoj, Turda, Târgu-Neamț și Ghimbav se adunau în școlile lor, într-o sală și priveau live cum le sunt prezentate exponatele din unul dintre cele mai interesante și interactive muzee din țară.

111115_45

Turul a început cu exponatele de la subsol. Fiecare voluntar vorbea la camera între 3 și 10 minute, prezentând o secține din muzeu, o parte din viața animalelor, mediul din care proveneau și relațiile care se stabileau între acestea. În timpul în care echipa de filmare trebuia să ajungă de la subsol la primul etaj, eu aveam de explicat copiilor ce înseamnă dioramele. Nu-i puteam vedea, nu știam dacă sunt 20 sau 50, nu vedeam cu ce sunt îmbrăcați, pe ce sunt așezați, cum au hainele, însă mi-i imaginam curioși, voioși, inocenți, dornici să scape de o oră clasică și să învețe altfel, mult mai interactiv. Mi-i imaginam chicotind, dându-și coate, mustăcind plini de energie.

_E_L3569

Mă gândeam că, la o primă vedere, tehnologia poate părea ceva rigid și greu de utilizat pentru necunoscători, însă e utilă, creativă, unește oameni, concepte, epoci istorice, îndeplinește dorințe și îi ajută pe copiii mai puțin norocoși din punct de vedere financiar sau pe cei care stau foarte departe, să viziteze virtual muzee la care probabil nu vor ajunge în anii de școală. Tehnologia face să ajungă la acești copii informații despre istoria lumii, despre floră sau faună. Ea duce orele predate în școală către un alt nivel, ceea ce ar trebui să fie următorul pas în învățământul românesc: metode noi, inovatoare, potente, interactive. Ideal ar fi dacă am scăpa de mitul că tehnologia îi influențează negativ pe copii. Dacă noi, ca părinți, reușim să ghidăm accesul la tehnologie și le instalăm aplicații educative și informative, nu doar jocuri agresive sau dimpotrivă unele care îi fac să fie pasivi, atunci vom reuși să folosim tehnologia în avantajul lor. Astfel, le vom aduce mai aproape, cât mai timpuriu, cât sunt ca un burete care absoarbe toată informația, istoria țării, a lumii, geografia, manifestările artistice, îi vom învăța să comunice topind barierele spațiului și ale timpului, distanțele lungi, drumurile grele, frigul și ploaia.

_E_L3641

Este minunat cum companiile încep să perceapă nevoia de inovație în educație, să pună inovația în aplicare și să o transforme în oportunitate, în șansă pentru noi prin copiii noștri.

După filmare, pe drum spre casă, soarele mi-a luminat gândurile și mi le-a îmblânzit. M-am iubit că am transmis uman o informație pentru copiii care nu au cum să ajungă în București din diferite motive. Mi-am pus intenția să particip la mai multe acțiuni de voluntariat care susțin educația și informarea copiilor și să vă încurajez și pe voi să o faceți, ca hrană pentru suflet, ca investiție în copiii noștri, ca speranță pentru un viitor mai trezit și mai conștient.

111115_23

Text: Ana Nicolescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *