Am cântărit mult anul ăsta dacă să mergem în Grecia sau nu, mai ales că planificasem să stăm două săptămâni cu posibilitate de prelungire. Lucrurile se schimbau de la săptămână la săptămână, apoi de la o zi la alta apăreau reglementări noi în turismul elen, măsuri de securitate pe sănătate, condiții pe care trebuiau să le îndeplinească gazdele de la vile, aparatamente sau bungalouri. Ne-am pus problema că Thassos-ul nu are spital, apoi, după ce ne-am sfătuit zile la rând cu Fotis Vlachos, health coach, am vorbit cu proprietarul complexului de vile la care aveam rezervare și ne-am interesat dacă are toate aprobările de deschidere și funcționare.
Am întrebat câte camere sunt ocupate din cele peste 20, dacă a mai stat cineva înaintea noastră în camera rezervată de noi, cum dezinfectează și ce măsuri iau pentru siguranța turiștilor. Cu calmul grecesc și empatie pentru agitația noastră, domnul Manos ne-a asigurat că face tot ce ține de el ca turiștii care se cazează la el să fie în siguranță și că are toate certificatele de sănătate publică luate. Așa că pe 27 iunie am pornit spre Thassos cu mașina, pe drumul recomandat de Andrei Pop de la Grecia de weekend. Pe Andrei îl știți din articolul tradițional de la începutul fiecărui an, de aici de pe blog, unde ne recomandă cazări child friendly în Grecia.
Drumul spre Thassos a fost liber, n-am văzut multe mașini de România, am stat 10 minute la Giurgiu să plătim taxa de pod, 40 de minute la vamă să trecem în Bulgaria, am făcut 6 ore prin Bulgaria, am trecut granița cu Grecia în 7 minute cronometrate, am fost a doua mașină la coadă la ferryboat, care a plecat în timp ce urcam scările spre puntea superioară.
Primele îndoieli de pe ferryboat
Albastru și gol era ferryboat-ul, iar pescărușii păreau mai flămânzi ca în alți ani. Jumătate din scaune erau sigilate cu bandă ca pasagerii să respecte distanța, la wc era mai curat ca la farmacie, barmanii aveau măști și mănuși, iar jumătate dintre pasageri, adulți și copii, nu purtau măști. Nu, mi-am zis că nu are cum să se înfiripe în mintea mea un scenariu în care grecii au grijă ca noi, turiștii să fim în siguranță, ca să aibă toată lumea de câștigat, și economic, și personal, iar noi, care ne bucurăm de o vacanță după lunile de izolare, să fim atât de lipsiți de bun simț să nu ne protejăm nici pe noi, nici pe ei și implicit nici pe cei care urmează să vină după noi. Nu, n-avea cum să fie așa.
O zi de concediu în Thassos
Am ajuns în Potos aproape de asfințit și eram singurii turiști cu mască. Măriuca zicea uite, mami, toți se uită la noi de parcă am fi vedete. Iar tatăl ei îmi șoptea la ureche zici că avem căcat pe față. Hashtag perspective 😊. Cei care se uitau mirați la noi nu erau grecii de la supermarket sau de la restaurant ori de la magazine, ci turiștii, iar ce spuneau românii ne făceau să zâmbim amar pe sub măști.
În fine, ne-am luat mersul în următoarele zile așa ca-n fiecare an, eu cu trezirile mele matinale și cu alergat pe străduțe în timp ce proprietarii magazinelor măturau și udau, unii mai și fluierau, apoi o coteam la dreapta printre bungalouri și ajungeam pe malul mării. După 45 de minute, mergeam în cameră, luam micul dejun și mergeam cu toții pe plajă. În alte zile, mă duceam direct pe plajă.
O oră înotam, o ră citeam, apoi veneau fetele și începea joaca în apă, apoi venea și tatăl lor cât să bea un frappe și plecam la prânz în cameră. Fetele dormeau, eu citeam și scriam la carte. Apoi iar la plajă, cu toții, sincronizați. Apusul ne prindea la duș și mâncam cu luna plină oglindindu-se în marea pe care o vedeam de la balconul nostru.
Ce am mâncat în Thassos
În câteva zile am mâncat la restaurante, fie caracatiță, preferata mea, fie vânătă cu feta, noua mea preferință, fie dovlecei cu tzatzki, fie preparate tradiționale cu nume pe care nu le-am reținut.
Însă, de cele mai multe ori am gătit ciorbă de pește proaspăt, cumpărat de la pescărie, supă cremă de ciuperci, salate cu tot felul de legume, măsline și feta, somon, cotlete de porc, orez cu curry și sos de roșii proaspete și ardei kapia, iar diminețile erau rezervate pentru iaurt cu nectarine/caise/pepene galben și nuci sau budincă de chia cu dulceață homemade cu zmeură și vișine, îndulcită cu Grecostevia sau băutură de vanilie cu migdale, despre asta o să vă povestesc în alt articol. Gustările noastre erau fructe și nuci, ori curmale cu unt de alune de pădure de la Sunday Bites, boabe de soia sau biscuiți cu glazură de ciocolată cu indice glicemic mic, dar și despre ăștia în alt articol.
Ce am vizitat în Thassos
Cred că suntem printre puținii ciudați cărora le place să meargă în același loc sigur cu apă limpede, cu oamenii de la barul zen, timp de 3 săptămâni zilnic, însă prietenii noștri au venit cu o infuzie de energie și ne-au luat cu barca o zi întreagă și ne-am oprit pe plaje pustii, unele cu pietre și arici de mare, altele cu nisip fin, unele cu pescăruși, altele cu bancuri de pești. Pe lângă pesajele frumoase și apa cristal, mi-am văzut copiii și pe mine, ne-am văzut fricile, nesiguranțele, eforturile, am văzut acolo unde nu mai rezistăm și acolo unde suntem puternici, am învățat, am trecut peste obstacole și fetele au înotat de la barcă până la mal, de la 10 metri depărtare unde puteam să aruncăm ancora aproape de mal până la 300 de metri de plaja de la Aliki, au învățat să înoate corect cu capul în apă și așa au văzut și fundul mării și au urmărit peștii, de unde Julie a zis că pe tati l-a lins un pește șmecher. Iar eu m-am văzut că nu am răbdare, că nu dau timp de învățare, că le presez mereu să țină pasul și asta o frustrează pe Măriuca și refulează când ți-e lumea mai dragă.
Casa de vis pe malul mării
În altă zi prieteni noștri ne-au dus la Glyfoneri, o plajă la vreo 30 de minute de Potos, cu apă până la glezne vreo 50 de metri, limpede ca-n cadă, cu plajă îngustă și umbră de pini și cu un restaurant la care am mâncat cei mai buni fried zucchini cu tzatziki. Aici am înotat cel mai mult cu toții, fetele s-au lăsat cu greu scoase din apă să mergem la masă, apoi au dormit pe plajă și iar în apă până pe la 7 seara. Mie mi-a rămas sufletul la casa de pe plajă, visul meu de casă unde să scriu ascultând marea, să beau un vin bun, să mănânc pește, să fac baie în mare și apoi să mă apuc iar de scris, iar seara să invit prieteni la cină. Ah!
Prieteni și lecții în Thassos
Concediul din Thassos de anul ăsta l-aș putea rezuma la câteva idei:
- Grecii și-au luat toate măsurile de precauție ca turismul să supraviețuiască anul ăsta, însă turiștii s-au gândit doar la ei înșiși pe termen scurt, adică 7 zile: zero măști, zero distanțare și dacă erau rugați să respecte distanța spuneau că fac reclamație. Noroc că grecii au mai multă coloană vertebrală și văd la nivel macro.
- Copiii leagă prietenii mult mai ușor și mai sincere și apoi le e dor de prietenii lor.
- Pentru orice proces de învățare este nevoie de timp și de spațiu, iar dacă grăbim, putem să ratăm învățarea.
- Sunt locuri minunate în orice parte a lumii, important e și cât de liniștit ești tu în interior ca să le vezi frumusețea.
- Fricile sunt bune dacă știm să le ascultăm mesajul și să trecem la următorul nivel, și acela poate să fie ori relaxare, ori curaj. Mai vorbim noi despre asta.
- Scenariile și prejudecățile se transformă în balauri cu 7 capete dacă nu le comunici și nu le lămurești și pot să ducă la rupturi și mari finaluri.
Ar mai fi multe lucruri de spus, am vorbit cu Marius Constantinescu în emisiunea lui de la Itsy Bitsy, Share location despre vacanța noastră. Las mai jos înregistrarea și dacă vreți să aflați și alte recomandari de vacanță de la alți părinți, care sunt deja în destinații de vacanță și povestesc despre ele la radio, ascultați emisiunea în fiecare dimineață, de luni până vineri, de la 7:00 la 10:00.
Așadar, vacanța voastră cum este?
Text: Ana Nicolescu
2 comentarii
Cât de minunat ai scris despre aceste aventuri! M-ai facut sa ma gandesc serios ca viitorul meu sa includa si vizita in aceste meleaguri. Și m-ai facut sa astept cu nerabdare cartea 🙂
Mulțumesc, Carmen!