Eu ca mamă
Leave a comment

Tili Niculae: “Faptul ca in fiecare zi ne strangem toti trei la piept este cea mai mare avere”

Pe Tili am cunoscut-o in iunie. O vazusem in serialul “La Bloc” si apoi la Superbingo Metropolis. Mai mult de atat nu stiam despre ea. Ne-am intalnit prima oara la o cafea, la inceput de vara, alaturi de alte 4 femei minunate ca sa punem tara la cale pentru copiii nascuti prematur. Vesela, jucausa, energica, ne facea sa radem, apoi sa ne gandim serios la cum sa strangem bani pentru cauza noastra. Si-a scos aparatul de fotografiat si ne-a facut poze la masa de lucru din cafenea. Am descoperit o femeie implicata in campanii sociale, o femeie frumoasa, hotarata. Am vazut o mama care incearca sa treaca cu credinta in Dumnezeu peste fiecare zi. Fetita ei de 3 ani, Sofia, face convulsii de la febra mare. Pericolul pierderii ei din aceasta cauza va fi trecut la varsta de 5 ani. Tili ne vorbeste despre incercarile prin care trece ea, ca mama.

Cine este Tili Niculae?

Tili Niculae: Uhhh, buna intrebare. Pai, inainte de toate, de vreo trei ani este mamica Sofiei sau “mamica mea“, asa cum zice ea. Tily Niculae este un om cat se poate de normal si natural cu activitati zilnice care mai de care mai firesti, un angajat part time si, la baza, fata Olimpiei si a lui Vasile, sora lui Babu, matusa Inei si a lui Luca, nevasta lui Popescu si actrita pentru publicul larg, speaker, om de divertisment, event planner si o foarte buna vecina si prietena.

Ce varsta aveai cand a venit pe lume Sofia si in ce moment al carierei erai?

Eram foarte tanara, 25 de ani si eram pe val :). Cand am aflat ca eram insarcinata facusem trecerea de la Protv la Antena 1 si faceam Superbingo Metropolis cu Tociu si cu Palade. Dupa trei luni a trebuit sa renunt, caci incepea sa mi se vada burtica.

Ti-a schimbat Sofia viziunea despre viata? Daca da, cum? Ce vezi acum si nu vedeai inainte?

Tili Niculae: Sa stii ca si inainte eram foarte impamantenita cu realitatea, faptul ca am fost atatia ani in cel mai longeviv serial si ca am rezistat in Protv nu m-a schimbat foarte tare (nu prea mi-am luat lumea in cap), insa daca este sa pun totul pe seama Sofiei, am incetat de multa vreme, sa mai accept orice – doar ca ies niste bani. Vreau ca acest copil sa fie mandru de integritatea parintilor ei, sa stie ca ne putem facem alegeri in viata si ca nimeni nu are dreptul sa ne puna pumnul in gura si ca putem trai frumos si simplu cu ce avem, nu este necesar sa fim disperati dupa averi si alte nebunii. Faptul ca in fiecare zi ne strangem toti trei la piept este cea mai mare avere, ever.

Care a fost cel mai emotionant moment alaturi de Sofia?

Tili Niculae: Au fost si exista o multime. Nici nu as stii pe care sa  il aleg, dar unul mai recent asa – am dus-o la gradi, ne-am pupat , ne-am imbratisat si, la final, mi-a luat fata in palmutele alea mici si m-a pupat pe gura, spunandu-mi “sa stii ca azi o sa imi lipsesti”. Avem tot felul de declaratii de genul si este o avalansa de iubire la noi. Sunt extrem de prietenoasa si pupacioasa cu ea. Tot timpul o reasigur ca suntem aici, alaturi de ea, ca nu ne pierde si lista poate continua. Ah, ca sa nu mai zic ca eu, la culcare, in fiecare noapte, zic asa: “Sofia, iti multumesc ca esti fetita mea, dupa care ma corectez si imi dau seama ca sunt egoista, a noastra :)!

 10565201_894115303935507_3756064848978255635_n

Care a fost cel si cel mai greu moment din viata de mama? Povesteste-ne despre convulsii.

Tili Niculae: Cel mai greu moment a fost cand eram internate la Grigore Alexandrescu si mi-au smuls copilul din brate cu o replica seaca: “Sa vedem daca are tumoare”. O lua ca sa-i faca punctie in coloana pe viu, iar eu am stat 40 minute plangand in continuu pentru ca o auzeam cum sufera si nu puteam face nimic. Convulsiile au ajuns obsesia mea si asta pentru ca au fost repetitive si pentru ca fac atacuri de panica, nu ma pot stapani. De fiecare data simt ca o pierd si cand nu este prezenta stau in genunghi si o implor sa ma auda si sa deschida ochisorii aia mari si albastri. Sunt 5% copii care fac convulsii de la febra mare, creierul lor nu suporta, este prea sensibil. Ni s-a spus ca pana la varsta de 5 ani. Eu stau cu ochii pe ea ca pe butelie, insa sunt momente cand copilul este bine si nu imi dau seama ca ar fi ceva, iar noaptea face febra si intra in convulsii. Este extrem de dureros si apasator, insa nu pot decat atat: sa-I multumesc lui Dumnezeu ca este ceva trecator.

680353_552249741455400_2143909191_o

 Ce faci, ce simti, la ce te gandesti cand Sofia are convulsii?

Tili Niculae: Ca moare, ca nu o sa o mai vad niciodata, ca nu sunt o mama  suficient de buna, ma invinovatesc ca in acele 5 minute poate nu am fost rapida in actiunile mele – sa o intorc intr-o parte, sa-i aduc oxigen mai repede, sa opresc convulsiile. Pfff, ganduri si trairi sunt multe, dar cel mai apasator este acesta ca poate nu se mai trezeste si ca noi nu o sa o mai vedem niciodata. Nu imi vad viata fara ea, traiesc si respir pentru ea. I-am zis si mamei mele ca pentru acest copil sunt in stare de orice.

 999547_656797131000660_753340171_n

Stiu ca poate suna ciudat intrebarea, dar in ce fel, faptul ca stai cu sufletul la gura pentru Sofia, te-a facut sa fii mai buna, mai constienta, mai atenta la nevoile altor copii?

Tili Niculae: Eu am fost dintotdeauna asa si nu au fost implicati numai copii, insa nu am facut-o niciodata public. De data aceasta asa a fost sa fie, caci conjuctura si-a spus cuvantul. Sunt genul care intotdeauna motivez oamenii, instig la bine, ca sa spun asa. Eu am trait din ajutorul altora cand eram mica si probabil ca din educatia pe care am primit-o, este in mine ca sa fac bine pentru altii.

In ce tip de campanii alegi sa te implici?

Tili Niculae: Ma implic in campanii care cred ca pot aduce o schimbare si o imbunatatire, si, totodata, in care cred cu tarie ca pot face eu fizic si psihic ceva, nu doar de dragul Lelii sa mai fac o poza si sa mai zic la lume ca “uite ce am facut , dar nu ma contribuit cu nimic”.

Te gandesti la un frate/o sora pentru Sofia? Daca da, ce ganduri, ce ingrijorari, de dorinte ai?

Tili Niculae: Ne gandim la asta de acum patru ani, pana sa fie Sofia in viata noastra, dar ce ni s-a intamplat m-a facut pe mine sa devin extrem de speriata si apoi ma gandesc la viitor. Mie imi este dor de Dragos al meu, eu m-am dedicat copilului trup si suflet si imi este teama sa nu pierd o casnicie la care am pus caramida cu caramida din greu. Apoi intervin grijile vis-a-vis de educatie. Noi stam intr-un apartament cu 2 camere. Ok, putem rezista, dar chiar si asa rata, utilitatile si restul cheltuielilor ne cam pun, cateodata, la pamant. Nu mi-as dori ca acesti copii ai nostri sa creasca cum am fost eu: “nu poti merge in tabere ca nu avem bani”. Si daca vad ca este destul de greu cu unul, ma gandesc ca atunci cand ai doi sau trei, ei bine, nu mai este asa roz. Si da, nu sunt genul “lasa, mama, unde este unul, creste si celalalt”. Eu nu pun problema asa.

Un mesaj pentru toate mamicile urbane!

Tili Niculae: Sa nu alerge dupa cariere (eu am avut ), dupa stabilitate( nu exista), sa traisca la intensitate maxima ziua de azi cu tot ce le inconjoara. Familia este cel mai de pret lucru, trebuie doar sa vedem lucrurile asa. Eu una m-am setat si imi este tare bine. Am libertate si fericire pentru ca eu vreau sa fie asa si nu las nimic din jur sa ma afecteze. Ah, si sa intre pe www.tilyniculae.eu ca sa ne cunoastem mai bine, zic :)!

 

Text: Ana Nicolescu

Foto: Arhiva personala

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *