Umple-ma de iubire, mama, ca sa ma intorc intreaga la copiii mei

Mereu am admirat-o pe mama pentru ca are grija de ea ca femeie. Merge regulat la coafor, la cosmetica, la manuchiura si la pedichiura, isi face tratamente faciale si corporale. Asa a fost dintotdeauna. Pana saptamana trecuta, ii observam ritualul in tacere, fara ca ea sa ma vada sau sa stie acest lucru, pentru ca, nu stiu de ce, dar a ales sa nu ma initieze in aceasta lume si nu m-a luat niciodata cu ea la coafor. Nu am fost niciodata impreuna sa ne facem manichiura si sa barfim, ca fetele. Dupa ce am terminat facutatea, am oglindit ce am vazut la mama si am inceput sa-mi respect corpul si feminitatea. Iar ca sa compensez ce nu am primit, acum cand sunt si eu mama, o iau pe Mariuca la coafor si la manichiura cu mine ori de cate ori se poate. Ne tundem impreuna si ne facem unghiile in culori turbate, radem, ne bucuram una de alta, apoi ne plimbam cat are ea nevoie… sau eu…

Saptamana trecuta am vrut sa fiu, din nou, de cealalta parte a baricadei, sa ma intorc din nou in copilarie, sa fiu iarasi mica si sa o admir pe mama, dar sa ma simt implicata, sa ma simt vazuta, iubita, alintata, sa o vad cum se face frumoasa, cum are grija de ea, exact in mijlocul procesului de infrumusetare. Sa fim amandoua prietene, confidente, complice la sarbatorirea frumusetii, sa ne spunem la ureche secrete si sa radem pe infundate. Asa ca am invitat-o la un tratament de curatare ProSkin si rejuvenare faciala la Nomasvello Floreasca.

“Ten cu riduri accentuate pe frunte si in jurul ochilor, plus pete pigmentare”, spuse Claudia. Ma uit la mama cumse face comoda pe masa de cosmetica. Are 58 de ani, parul scurt si cateva, doar cateva, kilograme in plus, o fusta destul de groasa, neagra si pantofi foarte comozi si deloc tineri. In sufletul si in visele mele, mama are 33 de ani, parul lung si ondulat si are corpul unei adolescente. O rochie bleu ciel ii accentueaza talia de viespe, iar sandalele albe cu toc cui ii alungesc muschiul si glezna pare si mai subtire, aproape ca o poti cuprinde cu degetele de copil. Raman acolo, in copilarie, cand mama, frumos aranjata ma lua de la serbare. Mereu am fost mandra ca am parinti tineri. Mi se umezesc ochii si revin la realitate.

foto 1

foto 2

Claudia ne explica rabdatoare etapele tratamentului. “Ultrasunetele au rol antiseptic, bactericid, de stimulare a colagenului si elastinei, iar curentul galvanic favorizeaza penetrarea in profunzime a cremelor ce vor fi aplicate ulterior.”

Ii vad fruntea mamei. Ii spun in gand: “Nu te mai judec, nu te mai critic, sunt convinsa ca mereu ai facut ce ai crezut ca e mai bine pentru mine. Stiu ca ma iubesti si ca in tine este o fetita mica ce are nevoie de multa iubire. Daca as fi inteles toate astea mai devreme, cat timp am fi castigat. Mi-e dor de tine tanara si de mine mica. Vindeca-mi sufletul cu multa iubire, hai, ia-ma in brate si strange-ma tare, mama buna si calda. Umple-ma de iubire ca sa ma intorc intreaga la copiii mei. Mangaie-ma mult cu mana ta fina ca sa nu simt ca timpul trece pe langa noi, ca sa nu simt ca ne risipim…”

foto 3

Dupa 15 minute de ProSkin, Claudia i-a facut mamei un masaj de drenaj limfatic manual ca sa-i calmeze tenul inrosit. Apoi ne-a invitat intr-o camera alaturata pentru rejuvenarea faciala. Dupa ce i-a aplicat gelul extrem de rece, Claudia a trecut cu lumina intens pulsata peste ridurile mamei, peste viata, peste griji, peste nevoi, peste impliniri, peste iubiri, peste toate zbaterile care lasa urme pe ten. Apoi i-a aplicat o crema cu factor de protectie si mama nu s-ar mai fi lasat dusa de sub mainile magice ale cosmeticienei.

foto 5

foto 4

Asa cum se intampla in copilarie dupa ce aveam un rezultat bun la o olimpiada si mergeam cu mama sa mancam o inghetata buna rau in rond la Kogalniceanu, tot asa, acum am mers impreuna la o pizza si la o prajitura. Si iar m-am simtit mica, si am avut nevoie de o imbratisare pe care nu am cerut-o si nici nu am primit-o. Probabil ca si mama ar fi avut nevoie de o imbratisare pe care nici ea nu a cerut-o si nici nu a primit-o. Am ales sa ne ascundem emotiile si sa vorbim despre traficul aglomerat de vineri la amiaza. Iar mie imi striga sufletul: “Mi-e dor de parintii mei tineri”. Iar gandul imi fredona cantecul cu care asociez eu iubirea parintilor mei: Doamne, tineri mai eram, cand fugeam din Rai pe geam, Numai sa putem avea parte de-o pedeapsa grea. Doamne, tineri mai eram… Si-adormeam prea des plangand, cu iubirea noastra-n gand… Doamne, tineri mai eram… Si ne troieneau prin vis flori din marul interzis, Doamne tineri mai eram…”

Text: Ana Nicolescu

S-ar putea să-ți placă și

2 comentarii

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *

* Bifați căsuța de selectare GDPR

  • Acest formular îți colectează numele, e-mailul și conținutul, pentru a putea urmări comentariile plasate pe site. Pentru mai multe informații, consultați politica noastră de confidențialitate, unde veți primi mai multe informații despre unde, cum și de ce stocăm datele dvs.