Inspir și expir
Leave a comment

Vacanta fara antitermic

In fiecare zi vreau sa fac ceva nou cu fetele mele. Fie mergem intr-un parc nou, fie analizam o floare de corcodus, fie cumparam bilete la teatru sub forma de pietre si de crengute, fie mancam o inghetata cu aroma ciudata, fie pictam pe un obiect ceramic sau pe frunze de copaci, fie gatim o mancare exotica. Ele se bucura de fiecare noutate, o traiesc intens si o abandoneaza rapid dupa ce efervescenta inovatiei si-a epuizat bulele jucause. La fel a fost si in vacanta Mariucai de Paste cand m-am intors in copilarie si am gustat din nou ceea ce numim atat de cliseic, micile bucurii ale vietii.

Iulia a invatat sa mearga pe o bicicleta mica de plastic. I-am vazut satisfactia, implinirea cu fiecare centimetru parcurs fara sa cada. Am fost acolo, cu ea, m-am bucurat impreuna cu ea si am pupat-o mult. Iar ea se stergea si se avanta si mai cu viteza prin sufragerie. Nu avea timp de afectiune exprimata. Voia sa achizitioneze o noua deprindere. Dupa 3 zile a fost stapana pe mersul pe bicicleta pentru incepatori si m-a lasat sa o pup pe traseu, cand trecea pe sub pod (picioarele mele).

In alta zi, am fost cu fetele si cu tatal meu intr-un parc in care mergem destul de rar. Iulia mica si independenta s-a cocotat pe toate scarile inguste ce duceau spre cele mai inalte tobogane si se dadea pe ele fie in fund, fie pe burta, fie cu un picior sub ea. Tata voia sa o ajute cand se impiedica, insa ea nu accepta niciun ajutor. Traia bucuria noii experiente si capata curaj cu fiecare treapta urcata singura.

Mariuca, mult mai constienta de riscuri, prefer sa ii observe pe ceilalti copii si sa mearga la bouncer sau la toboganul gonflabil. Insa marea bucuriei a vacantei a fost sa se imbrace, pe rand, cu toate rochiile elegante primite cadou, sa le combine cu piese vestimentare cotidiene si jucause, precum o caciula cu Droopy sau o pereche de expadrile bleumarin cu buline albe. Ma uitam la ea cu mare mandrie cat de mult a crescut si a evoluat in 6 luni, cum are alura de domnisorica, vorba bunicii si cat de mult ii prieste vacanta. Insa cel mai frumos moment din vacanta, declarat de ea a fost filmul Cenusareasa, la care am fost doar noi doua. Probabil ca i s-au adunat toate emotiile, in special cele de a fi doar cu mine, probabil ca s-a simtit din nou singurul copil la parinti,, ca a simtit ca nu este nevoie sa ma imparta cu nimeni. De cateva luni, ii spunem, in fiecare seara povestea cu Cenu, si in timpul filmului facea comparatie cu povestea auzita inainte de culcare. Desigur ca acum vrea si ea rochie bleu si pantofi de cristal si ma intreaba mereu cum il chema pe print. S-a uitat cu ochii ei mari si rotunzi la mine cand mama Cenusaresei i-a spus, inainte sa moara, sa fie buna si sa aiba curaj, exact cum imi spui tu mie mami, cand ma duci la gradinita. Dar a uitat sa spuna de magie. Iar la sfarsitul filmului cand a spus si de un strop de magie, a fost convinsa ca eu sunt o zana buna :).

Ne-am bucurat tare mult de vacanta ludica, mai ales ca Mariuca era dupa doua saptamani de febra 38-39, cauzata de o infectie virala, pe care am tratat-o cu Nurofen pentru copii, antibiotic, aerosoli si multa iubire. Chiar ma gandeam cand si daca virusul va trece si la Iulia, si daca ne va lasa in pace de Paste. Se pare ca Iulia nu a avut nevoie de antitermic pe perioada Sarbatorilor. De dimineata insa, am avut am avut impresia ca da semne de varicela. Febra 38,5 si cateva buline rosii pe piele, cat varful acului. I-am dat 5 ml de suspensie cu gust de capsuni si am pregatit pentru diseara planul de distractie daca nu vom putea sa iesim in parc: facem chifetlute de naut si cartofi noi prajiti, cu marar proaspat. Dupa 15 minute, febra i-a scazut si eu am plecat sa scriu.

Bucurati-va de copilarie, alaturi de copiii vostri!

Text: Ana Nicolescu

Foto: Cosmin Tuduran

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *