Eu ca mamă
Leave a comment

Ziua în care a fugit somnul

De ceva timp încerc ca diminețile de duminică să fie cât de culturale se poate. Consider că parte din caracterul viitorului adult se poate modela prin cultură. Așa că merg cu fetele la diferite piese de teatru pentru copii. Deprindem valori, învățăm să ne comportăm în public, cunoaștem oameni și meserii noi, devenim empatici, dar mai ales susținem educația și educarea.

Astăzi am fost la spectacolul Ziua în care a fugit somnul, pus în scenă la Cafe Deko, de Momolino, teatru și povești pentru copii. Copiilor le erau rezervate perne colorate în fața scenei. Bucuria lor. Părinților, scaune și mese unde puteau servi, dacă voiau, o cafea. Piesa vorbește despre Ana care la împlinirea vârstei de 4 ani, își pune o dorință: să nu mai doarmă niciodată ca să aibă timp să se joace cât poftește. Vă sună cunoscut? La fel și copiilor din sală care s-au amuzat de întâmplările prin care trecea Ana.

Ce am apreciat la acest spectacol:

Interacțiunea actorilor cu copiii

Cele trei actrițe, Antoaneta Zaharia, Ioana Flora și Mihaela Velicu, au reușit să îi aducă pe copii în poveste, ele de pe scenă, copiii de pe perne, fără să se creeze haos. Ana a cerut o păpușă cu care să doarmă. Un copil din primul rând i-a dat-o. Ana a coborât de pe scenă și s-a jucat de-a prinselea cu copiii. Câteva secunde. Iarăși nu s-a creat haos. Copiii i-au cântat Anei un cântec de leagăn. Am spus doar câteva exemple ca să arăt că interacțiunea nu a fost una superficială.

Mihaela Velicu, actrița care a jucat rolul Anei

Mi-a plăcut foarte foarte mult de ea. M-a dus în două lumi paralele. Cea a părintelui cu copii care nu vor să doarmă și găsesc diferite motive pentru a amâna momentul culcării: mai beau puțină apă, se mai duc încă o dată la baie, hai încă o poveste, apoi iar le e foame… Și cea a copilăriei mele. Ochii ei erau atât de luminoși și interpreta atât de bine o fetiță de 4 ani, încât m-am întors în timp, când eram eu mică și mi-am dorit să fiu ca ea. Să fiu un copil care are curajul să își pună cele mai năstrușnice dorințe, chiar dacă adulții îi spun că nu e bine. Să fiu un copil căruia nu îi este frică să facă ce simte. Îmi doresc să o văd și în alte piese. E tare talentată. E prima oară când o văd.

Spațiul neconvențional și oamenii care au venit

Cafe Deko este o cafenea teatru. M-am simțit ca acasă. Totul era familiar. După spectacol mi se părea firesc să întindem masa în mijloc și să mâncăm cu toții, iar copiii să zburde pe lângă noi. Să râdem, să povestim, să cântăm la masa de duminică de la familia Momolino, cu lumina aprinsă în sufragerie, ziua în amiaza mare.

Mira Loghin, mama lui Momolino și a Lumii lui MOMO

A vorbit cu copiii înainte de a începe piesa de teatru, ca un intro înainte de spectacol. S-a așezat pe scenă, în fața lor, a avut un dialog cu ei și le-a spus regulile ca pe o poveste: cu voce joasă, uitându-se în ochii fiecărui copil, cu magie și iubire, dar și cu realitate. La final le-a spus că poveștile se ascultă cu inima.

Vă încurajez să mergeți. Următorul spectacol la care vreau să ajung cu fetele este Domnișoara Poimâine. Dacă vreți să aflați ce alte spectacole sunt în portofoliul Momolino, vă invit pe pagina de Facebook, aici sau pe blogul Lumea lui MOMO. Spectacolele sunt recomandate copiilor între 3 și 8 ani. Durata: 45 minute.

Mulțumim, Mira, pentru invitație! Felicitări pentru munca ta.

Text: Ana Nicolescu

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *