Un blog care te susține să-ți remodelezi viața

De cand s-a nascut Iulia, Mariuca are un copil imaginar, pe Sofie. Cred ca v-am mai povestit. Sofie este ceea ce ar vrea Mariuca sa faca si nu poate sau nu are curaj. Sofie zboara de la geamul blocului pana la copacul inflorit pentru ca are aripi de zana. Sofie este copilul care face numai nazbatii: varsa paharul cu apa pe jos, se leagana pe scaun pana cade, nu vrea sa isi puna caciula. Sofie este copilul care o pune pe Mariuca sa vorbeasca tare atunci cand doarme Iulia, sa mearga desculta pe gresia rece, sa nu isi ia vitaminele de dimineata. Cu Sofie adoarme Mariuca in fiecare seara. Cu Sofie isi imparte jucariile. Pe Sofie o cearta, o iubeste, o dojeneste. Pe Sofie trecem sa o luam de la scoala in fiecare zi cand venim de la gradinita. Cu Sofie face baie, se spala una pe alta. Pana acum ceva timp, Sofie era reprezentata de o papusa. Acum, Mariuca o vede cu ochii mintii, se uita la ea in imaginar, ii vorbeste, o pofteste la joaca, are grija de ea cand raceste, ii aduce ceai si pastile. Sofie e fetita ei.

Si cu toate acestea in gand, am zambit cand am citit in cartea Ralucai Marchis, Cand femeia devine mama, ca toate fetitele sunt mame inchipuite tot de fetite si ca suntem mame in asteptare din secunda in care ne nastem femei. Astazi Mariuca implineste 4 ani. Iar eu implinesc 4 ani de bucurii, de impliniri, de descoperire, de plin, de nou, de lumina. De dimineata, inainte sa ne trezim, corpul meu si-a reamintit toate senzatiile de la nastere, iar eu am vazut in pantecul meu o floare alba de lotus.

Draga Mariuca, la multi ani! Intr-o zi, vei avea o papusa adevarata.

 Text: Ana Nicolescu

Foto: Dragos Grivei