Un blog care te susține să-ți remodelezi viața

Am început pe cont propriu la final de 2011, când eram în concediu de maternitate și m-am gândit atunci, într-o după-amiază ploioasă de octombrie, să împărtășesc experiența mea de mamă la primul copil pe un blog. Teoretic, știam să scriu, terminasem o facultate de Jurnalism și două masterate de Comunicare și Management, lucrasem în presă 12 ani și aveam contacte, dar mai ales multă dorință de cunoaștere și de a mă descoperi pe mine în noua postură, cea de părinte.

Înainte să lansez blogul, mi-am zis că am nevoie de un curs de brand personal ca să știu în ce direcție să mă comunic, cum să o fac strategic și cu sens. Am mers împreună cu sora mea la cursul lui Paul Olteanu. Am și acum agenda pe care am scris cu pix roșu vreo 20 de pagini. Îmi aduc aminte că nu puteam să mă hotărăsc dacă să-mi iau domeniu pe ananicolescu.ro sau mămicaurbană.ro. Am dezbătut la curs și pe 7 februarie 2012, am lansat blogul Mămica Urbană.

Teoretic știam să scriu

Zic că teoretic știam să scriu pentru că da, într-adevăr știam să scriu. Dar pentru presă. Nu neapărat pentru blog. Așa că textele mele semănau cu niște comunicate de presă, pornite de la o nevoie de-ale mele, ca proaspătă mamă, cu relatarea situației pe scurt și cu un interviu cu un specialist în domeniu. Așa învățasem să fac în anii de presă. Am reluat relațiile pe care le aveam în presă pe partea medicală, am construit unele noi și lucrurile se legeau firesc pentru că aveam și experiență în organizarea de evenimente și de relaționare cu oamenii. Simțeam, intuiam, adulmecam nevoile cititoarelor mele. Știam că dacă eu trec prin unele experiențe, mai sunt alte cel puțin 500, 1000 de mame care trec prin aceeași experiență, dar nu au cu cine să vorbească, cine să le reprezinte, unde să spună ce au pe suflet.

Cum am început cu adevărat să scriu

Mi-am dat seama că doar relatam la mine pe blog când terapeutul meu de atunci m-a pus să-i scriu o scrisoare mamei, ca parte din terapie, fără să i-o trimit. Când i-am citit-o la următoarea ședință, el mi-a zis că poate ar trebui să mă gândesc serios la scris că niciun client nu mai scrisese așa până atunci. Am căpătat curaj și am început să scriu chiar cărți și așa am ajuns la cursurile Livianei Tane de scris și editare și doar așa am conștientizat că nu ai nevoie de studii jurnalistice ca să scrii bine pe blog sau într-o carte. Fiecare domeniu are tipul lui de scriitură. Ca să recapitulez, pentru blog a trebuit să mă regăsesc pe mine și să deconstruiesc stilul jurnalistic, iar ca autor de carte, au mai trecut prin mine și alte terapii, am deconstruit blogger-ul și am construit potențialul autor. Iar cursurile cu Liv sunt în sine o terapie. La fel și scrisul la o carte.

Am făcut din scris un business

Apoi am vrut să fac din toate astea un business așa că am fost la cursuri de copywriting cu Paul Melinte ca să învăț să scriu postări care vând, am făcut cursuri de managmentul business-urilor, m-am acreditat ca și coach de business, dar și ca trainer. Am învățat o tonă de informații în 10 ani, însă nu asta e ce contează, ci cât am implementat și câți bani mi-am recuperat din ce am investit în aceste cursuri.

Am integrat partea de Marketing și de Vânzări

Anul trecut, la final, m-am acreditat ca Change Strategist, în formarea lui Andrei Roșca la Whisper Center for Strategic Change, o să povestesc despre asta într-o postare separată. Am lucrat cu Mădălina Vasiu pe Content Marketing și cu Ioana Moga pe partea de strategie de vânzări. În paralel cu toate astea, în ultimii 10 ani, am lucrat cu mine în diferite terapii, unele mai pământene – terapie cognitiv comportamentală, altele mai spirituale – Copilul Interior, Tainele Feminității Sacre, Accesarea Abundenței cu Oana Stoianovici, Theta Healing cu Oltea Tudose, Rebirthing, Constelații familiale și Gestalt cu Satyamayi.

 Deci pot să spun că am fost la ceva cursuri de când sunt mamă. Uitându-mă retrospectiv, dacă aș fi avut acum 10 ani mintea de acum, aș fi făcut puțin în altă ordine aceste cursuri.

Ordinea firească a cursurilor, din perspectiva mea

• Curs 0: Aș fi păstrat partea de autocunoaștere și de terapii de toate felurile intactă, on going, pentru că suntem într-o permanentă schimbare și avem nevoie de ghidare, de ancorare, de susținere.

• Curs 1: Antreprenoriat: Cum să fac un plan de business. Și aici intră și poziționare pe piață, și analiza concurenței, și avatarul de client, și nișare, și marketing, și strategie.

• Curs 2: Cum și ce să comunic despre business-ul meu ca să am clienți. Aici intră și parteneriate strategice, și coaborare cu influenceri, și apariții media, deci practic, și PR. Dar și reguli de scris, adică igiena unui text pe blog și în social media, SEO, blogul ca instrument de marketing, content marketing.

• Curs 3: Cum și ce vând? Nu aș mai fugi de vânzări, mi-aș lucra în coaching preconcepțiile despre vânzare și aș lua taurul de coarne ca atunci când vreau să externalizez treaba asta, să știu ce să caut și ce să cer.

• Curs 4: Curs de brand personal. Am trecut abia aici construirea unui brand personal pentru că e important ca înainte să ne aruncăm în piață să știm:

• cine suntem,
• ce avem unic,
• ce nișă acoperim,
• pe cine ajutăm – cine e clientul nostru,
• cum ne dorim să ajutăm astfel încât să nu fim haotici, adică să avem un plan pe termen mediu și lung, o strategie și claritate
• cine e concurența
• după ce cuvinte caută oamenii ceea ce vindem noi ca să știm să ne alegem cuvintele de brand sau să setăm o nouă linie în piață dacă venim cu ceva nou
• dar cel mai important, cred că atunci când începem să construim brandul personal este esențial să știm cine suntem, care e misiunea noastră și cum trăim zilnic tot mai aliniați cu valorile noastre.
• Pentru mine e important să știu cine sunt înainte să mă prezint publicului. Altfel nu aș avea ce să prezint.

• Curs 5: Facebook Ads/ Cum să faci un podcast/ Cum să faci un magazin online/ Cum să faci poze pentru social media etc. Adică unele cursuri foarte specifice pe nevoia business-ului tău.

Drumul de la angajat la antreprenor

Cam așa a fost, în mare drumul meu de la angajat la antreprenor și am vrut să scriu articolul ăsta pentru că pe 7 februarie, la fix 10 ani de când am lansat blogul Mămica Urbană, o să aibă loc o transformare. Jumătate de conținut va trece pe blogul ananicolescu.ro, iar cealaltă jumătate o voi păstra doar în draft. Sunt amintiri care țin de copiii mei, de familie, experiențe pe care le-am împărtășit cu drag și la care am primit cele mai frumoase și emoționante mesaje, dar și amenințări, știu că am ajutat multe mame, și mă bucur că am putut să o fac, însă e timpul pentru o schimbare. Îți povestesc și despre asta, dar probabil deja ai văzut câte ceva de prin toamna anului trecut.

Dacă ai citit de-a lungul timpului blogul Mămica Urbană, m-aș bucura să-mi lași un mesaj în această ultimă lună cât mai e în acest format.

Hugs,

Ana