Iubirea Urbană
Leave a comment

Barbatii si lacrimile femeilor

Una dintre cele mai frecvente plangeri ale femeilor cu care lucrez in terapie este ca partenerii lor nu le inteleg si ca acestia au tendinta de a se implica in comportamente lipsite de afectivitate. Probabil ca dintre acestea manifestari comportamentale cea mai stranie este reactia barbatilor la femeia care plange.

Incercand sa decodific mecanismul de raspuns masculin, am inceput sa analizez felul in care reactionez eu atunci cand iubita mea, mama mea sau sora mea traiesc momente emotionale intense si incep sa planga. Si, cu sinceritate, trebuie sa recunosc ca nu-mi este de loc usor in acele momente in care mintea mea parca se blocheaza la a gasi doar explicatii nepotrivite. Din fericire, nu la fel stau lucrurile in cabinet atunci cand rolul de terapeut imi permite sa raman obiectiv, de cele mai multe ori, in raport cu ceea ce se intampla.

Dar ce se intampla cu noi, barbatii, atunci cand, prinsi in capcana subiectivitatii, avem de gestionat o situatie dificila, precum aceea in care partenerele noastre incep sa planga? Studiile clinice (din domeniul biologiei si psihologiei umane) au gasit mai multe explicatii pentru acest fenomen, frecvent intalnit in relatiile de cuplu si familie.

Una dintre cele mai interesante raspunsuri vine din partea doctorului Esen Akpek (Universitatea Johns Hopkins) care este de parere ca atunci cand femeile incep sa planga, se activeaza un mecanism interesant in interiorul barbatilor, din cauza caruia nivelul de testosteron al acestora scade semnificativ. Din cauza acestor modificari hormonale, in astfel de situatii, barbatii vor sa puna, cat mai repede, punct momentului si sa iasa din situatie.

Alte raspunsuri interesante vin din domeniul psihologiei. Potrivit specialistilor, principalele explicatii pentru care noi, barbatii, ne speriem atunci cand femeile plang sunt:

  • Deoarece ne simtim neajutorati. Sincer, atunci cand ne pasa, cu adevarat, de iubita noastra, nu vrem ca aceasta sa sufere. In acele momente ne dorim foarte tare sa ne ajutam partenera, dar nu prea stim cum sa facem asta. Ceea ce trece ne trece prin minte in astfel de momente sunt ganduri de genul: Ups, plange!!! Trebuie sa fac ceva: oare are nevoie sa se odihneasca, sa spal vasele, sa o las singura… Oare ce pot face sa se opreasca? Poate daca repar chiuveta ii va trece.
  • Credem ca am gresit cu ceva. Chiar daca femeia draga noua plange deoarece s-a certat cu mama ei sau ca cea mai buna prietena nu mai iese cu ea la cafea, noi nu prea stim care este reactia potrivita. De cele mai multe ori, ne panicam si avem convingerea ca vom fii blamati.
  • Ne este teama ca iubita vrea sa ne manipuleze. Cu tot respectul fata de toate femeile, adevarul este ca inca din cele mai vechi timpuri, sexul frumos s-a folosit de lacrimi pentru a obtine ceea ce si-au propus si nu au reusit prin alte mijloace. Astfel, noi, barbatii, avem tendinta de a crede uneori ca Ea plange pentru ca: Nu vrea sa ies cu prietenii la bere. Nu se va opri pana nu vom cumpara acei pantofi. sau Sigur este din cauza ca inca nu a primit inelul de logodna.
  • Cei mai multi dintre noi nu cunoastem limbajul emotiilor. Inca din copilarie, am fost invatati ca trebuie sa fim puternici, nu avem voie sa devenim emotivi, un barbat adevarat nu plange. Desigur, in zilele noastre, cei mai multi baieti sunt crescuti altfel, dar atunci cand noi eram copii, tatii nostri, prin reactiile avute, ne-au modelat aceste comportamente si convingeri despre ceea ce este masculin si ceea ce denota nepotrivire de gen.
  • Suntem gata sa reparam oriceiar atunci cand constatam ca nu suntem rugati sa facem asta, ne pierdem in frustrari si stangacii.

Cu siguranta ati observat ca toate aceste explicatii nu au de-a face cu acele teorii care spun ca barbatii sunt de pe Marte si femeile de pe Venus. Parerea mea este ca o astfel de explicatie nu este cu adevarat utila pentru eficientizarea relatiilor de cuplu. Convingerile de genul ca barbatii nu stiu sa comunice sau ca asa sunt barbatii cred ca sunt mituri care trebuie tratate ca atare.

Abilitatile de comunicare pot fi dezvoltate indiferent de gen. Realitatea ne arata ca exista foarte multi barbati care pot comunica excelent, si asta pentru ca au invatat aceste comportamente si au avut acces la modele potrivite in acest sens. Ceea ce ne lipseste, uneori, este putina informatie stiintifica si reala. Si anume, femeile au tendinta de a utiliza procesul de comunicare in doua sensuri: atunci cand vor doar sa se auto-dezvaluie (si daca vorbesc despre ceva important nu este exclus sa apara lacrimile) si atunci cand au intentia de a ne cere sa facem ceva.

Astfel este important sa constientizam ce vrea partenera sa ne comunice si sa alegem care este cea mai potrivita forma de raspuns din partea noastra. De asemenea, ceea ce uitam des noi, barbatii, este ca femeile folosesc plansul ca mijloc de ventilare emotionala. De cele mai multe ori, femeile se simt mult mai bine dupa ce s-au descarcat emotional (de exemplu, prin plans). O alta manifestarea a plansului poate sa reprezinte nevoia femeii pentru apropiere si, in aceste situatii, scopul lacrimilor este de a alina suferinta umana. Astfel, afirm cu incredere ca, de cele mai multe ori, atunci cand partenerele noastre plang, acestea isi permit sa lase garda jos si sunt deschise sa primeasca ajutorul nostru. Ajutor care poate fi oferit prin acceptare, o imbratisare, exprimarea unor cuvinte datatoare de speranta si, uneori, implicarea in actiune daca partenera ne cere asta.

 

 Text: psih. Gyorgy GASPAR,

Specialist in psihoterapia cuplului si a familiei

Tel: 0740 362 681

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *