Încerc de ceva timp să-mi dau seama de ce când simțim că pierdem controlul începem să țipăm la copii. De ce sub forma unei griji pentru copii vomităm în ei toate emoțiile noastre cu ce cuvinte ne vin la gură. Ați observat și voi asta? Să luăm un exemplu.
Am fost duminică la Iarmaroc Zen. Stabilisem cu fetele că plecăm de acolo la 11.00 ca să avem timp să trecem prin Dorobanți pe la o parfumerie, apoi să ne vedem la restaurant cu părinții mei. Fix la 11, ele au descoperit o mașină de cusut și o doamnă foarte de treabă care le-a zis că da, putem să facem o păpușă și o pernă împreună. Am zis fie, chiar dacă asta reducea timpul pentru parfumerie. Am acceptat pentru că mă simțeam vinovată că Măriuca îmi tot spune că vrea să coasă, iar cum eu nu am abilitățile astea, n-am cum săo ajut. Înțelegeți ce am făcut? Am acoperit o vinovăție cu renunțarea la mine. Buuun. Când am înțeles că fetele nu vor termina în timp util creațiile, am început să mă plimb nervoasă, uitându-mă la ceas să văd cât mai avem până la întâlnirea de la restaurant. Deja îi aruncam priviri tăioase Măriucăi, pasându-i vina pentru că eu nu am putut să stabilesc niște limite.
Bullyingul începe chiar de acasă
Ne-am urcat în mașină când mai aveam 10 minute până la întâlnirea cu ai mei, iar restaurantul era la 14 km depărtare. În 10 minute au ieșit din mine toate reproșurile din lume, toate rănile de care eu nu am grijă, toate neputințele mele, de-a dreptul vomitate pe umerii Măriucăi care nu mai putea să scoată niciun cuvânt. Am ajuns la timp la restaurant pentru că întâlnirea nu era la 13.00, ci la 13.30 și am văzut foarte clar cum și ce m-a triggerit și comportamentul meu nedrept față de copil. Mi-am văzut limitările, deconectarea, șantajul emoțional. Sigur că mi-a părut rău. Îmi părea rău chiar în timp ce-i spuneam, vedeam ce fac, dar nu știam cum să mă opresc. Așa că vedeți voi? Bullyingul începe chiar de acasă. Noi, părinții, suntem primii care le repetăm copiilor vorbe nedrepte chiar dacă știm că nu așa se face. Avem așa de mult de lucru cu noi, încât pierdem contactul nu noi înșine, cu esența noastră și acționăm din ego. Eu n-am avut timp de parfum. Eu o să ajung târziu la întâlnirea cu ai mei. Eu nu am setat limite. Eu nu m-am ținut de ce am stabilit. Eu am scos balaurul. Eu am vrut să-mi demonstrez că sunt suficient de bună mamă și fiică. All about me. Din nou și din nou.
Bullying-ul în orice context de învățare
M-am bucurat săptămâna trecută când legea care definește, previne și interzice violența psihologică – bullying a fost promulgată de Klaus Iohannis. Știu cât de mult s-au luptat Nadia Tătaru (co-fondator Itsy Bitsy), Asociația Părinților Isteți și ONG-urile, părinții și copiii, psihologii timp de peste 2 ani pentru prevenirea a bullying-ului. Legea definește și interzice bullyingul în toate spațiile destinate educației și formării profesionale. Dar oare acasă nu e tot un spațiu de învățare? Un târg de Crăciun nu e un spațiu de învățare? Oare nu cumva orice context este despre învățare? Definiția nu limitează bullying-ul la elevi, ci vizează în egală măsură și profesorii și personalul administrativ din unitățile de învățământ. Legea se referă la comportamentele care constau în violență psihologică și care se desfăşoară în unităţile de învăţământ.
Bullying-ul, una dintre cele mai frecvente forme de violență
“Bullying-ul este fără îndoială una dintre cele mai frecvente forme de violență care se manifestă în rândul copiilor, iar formele pe care acesta le îmbracă sunt de cele mai multe ori extrem de bine camuflate și greu de identificat. Devine astfel necesară și întărirea rolului specialiștilor din sistemul de învățământ, în condițiile în care acestora le revine un rol esențial în prevenirea și combaterea acestui fenomen, cu consecințe extrem de grave atât în ceea ce privește dezvoltarea copiilor, cât și asupra procesului de învățare, în ansamblul său.” declară reprezentanţii Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție.
E timpul să ne uităm cu toții în oglindă, să ne ocupăm de rănile noastre
„O vorbă sau o privire urâtă, în mod repetat, face la fel de mult rău cat o bătaie. Poreclele si jignirile, etichetele de genul „oaia neagră a clasei”, excluderea din grup sunt foarte nocive pentru sănătatea emoțională a persoanei și întăresc un model toxic de relaționare. Toate comportamentele de tip bullying nu sunt decât strigăte de ajutor, pentru că persoana respectivă nu știe sa rezolve altfel o situatie neplăcută. E timpul să ne uităm cu toții în oglindă, să ne ocupăm de rănile noastre și să reînvățăm să ne comportăm unii cu alții. Cu toții avem nevoie de ajutor, indiferent de rolul pe care îl jucăm în episoadele de bullying: victimă, agresor sau martor, pentru că trăim într-o societate îmbolnăvită deja. Un agresor nu este nici un om puternic și nici un nesimțit sau prost-crescut, ci este de fapt o fostă victimă care a învățat să se apere atacând prima… Avem nevoie să ne trezim și să apelăm la specialiști pentru a diminua bullying-ul în școli și în întreaga societate. ” declară Nadia Tătaru, co-fondatoarea Itsy Bitsy.
Bullying-ul conform legii
Conform Legii, „Violenţa psihologică-bullying este acţiunea sau seria de acţiuni fizice, verbale, relaţionale și/sau cibernetice, într-un context social dificil de evitat, săvârşite cu intenţie, care implică un dezechilibru de putere, au drept consecinţă atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptate împotriva unei persoane sau unui grup de persoane şi vizează aspecte de discriminare şi excludere socială, care pot fi legate de apartenenţa la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială, sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală, caracteristicile personale, acţiune sau serie de acţiuni, comportamente ce se desfăşoară în unităţile de învăţământ şi în toate spaţiile destinate educaţiei şi formării profesionale.”
Pașii următori
Legea urmează să fie transmisă către Monitorul Oficial și va intra în vigoare la trei zile de la data publicării. Noua Lege prevede ca în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare, Ministerul Educației Naționale să elaboreze norme metodologice de aplicare. Mai mult, în cadrul programelor de formare continuă a personalului didactic se vor introduce sesiuni de informare/teme/cursuri de perfecționare asupra problemelor legate de violența psihologică – bullying, în vederea dobândirii de competențe în identificarea acestora și a capacității de aplicare a unor strategii educaționale potrivite.
Cum a fost dată definiția bullying-ului în România
Definiţia bullying-ului a fost creată în urma mai multor mese rotunde de lucru organizate de Asociaţia Părinţilor Isteţi și Itsy Bitsy, cu sprijinul Point Public Affairs şi GMP Group. La discuții au participat reprezentanți ai statului și ai societății civile: reprezentanți din Parlament, Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, Ministerul Educației Naționale, Ministerul Tineretului și Sportului, Serviciul de Analiză şi Prevenire a Criminalităţii din Poliţia Capitalei, CMBRAE, Colegiul Psihologilor, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Consiliul Naţional al Elevilor, Avocatul Poporului, Ambasada SUA în România, Organizația Salvați Copiii, Asociația Telefonul Copilului, UNICEF, Crucea Roșie, Federația Tinerilor din Constanța, Ana Maria Diceanu, psiholog Adriana Mitu, mediator Bruno Demaille, lingvista Dana Papadima etc.
La nivel european, România se situează pe locul 3 în ceea ce privește bullying-ul în clasamentul celor 42 de țări în care a fost investigat fenomenul, potrivit unui raport al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS).
Gasiți pe site-ul itsybitsy.ro la secțiunea Bullying materiale realizate de specialiști în prevenirea bullying-ului.
Seara am ținut-o mult în brațe pe Măriuca și am întrebat-o ce simte când o cert și de ce nu zice nimic. Simt un nod în gât și dacă încerc să vorbesc simt că se face și mai mare, și mai strâns.
Text: Ana Nicolescu
